Scrisoare pastorala la marea sarbatoare a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos din anul mantuirii 2014 – Taina intruparii Domnului, pregustarea timpului vesnic.
Iubitorului de Hristos cler, vietuitorilor sfintelor manastiri, care si-au inchinat viata slujirii lui Dumnezeu si la toti binecredinciosii crestini:
Har, mila, bucurie si pace de la Cel nascut astazi in Betleem pentru noi si pentru mantuirea (salvarea) noastra, iar de la noi parinteasca binecuvantare!
Taina intruparii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, intamplata in orasul Betleem din Iudeea, ne-a adunat pe toti in sfintele biserici pentru a descoperi puterea dragostei Lui fata de tot omul care-L cauta si doreste sa-I urmeze Lui.
Sarbatoarea sfanta pentru care timp de 40 de zile ne-am pregatit spre a o intampina cu sufletele si inimile curatite prin pocainta si dorinta de innoire a vietii, ne reaseaza inaintea noastra frumusetea nepieritoare a colindelor, stralucirea stelei care lumineaza noaptea necunostintei, glasul ingerilor care aduc lumii intregi bucuria cea mare si nepieritoare, ca un Mantuitor S-a daruit noua pentru salvarea si ridicarea noastra.
Astazi zidul cel despartitor cade, sabia de foc se departeaza, heruvimul nu mai pazeste pomul vietii, iar noi ne impartasim din dulceata raiului, de la care ne-am departat prin neascultare.
Chipul (icoana) cea vesnica a Tatalui, pecetea vesniciei Lui, Iisus Domnul si Mantuitorul primeste a se face Prunc nascut din Fecioara Maria care n-a cunoscut nunta, a ramas ce era, Dumnezeu adevarat, si a devenit ce nu era, in timp om facandu-se din iubire de oameni.
Cetatea Betleemului devine partasa la taina inceputului pregustarii timpului vesnic, cerurile se deschid, Dumnezeu coboara pe pamant sa-l ridice pe om si sa-i dea sens vietii. Cel nevazut se face vazut in bratele Fecioarei cu chipul plin de lumina, deschide ochii sufletului celor care inaintea Lui ingenunchiaza aducandu-i darurile lor, credinta, ascultarea, dragostea si indelunga rabdare. Astazi, cuvintele si doririle proorocilor se implinesc, Dumnezeu este cu noi si ne daruieste puterea credintei care muta muntii din loc. (Matei 21, 21)
“Tu, Betleeme, pamantul semintiei (tribului) lui Iuda nu esti cel mai mic intre miile lui Iuda, in tine se va naste Fiul lui Dumnezeu, povatuitorul Care va paste poporul Meu, inceputul Lui in zilele vesniciei”. (Miheia 5,1-2)
Bucuria implinirilor celor de Dumnezeu promise, prin Nasterea Domnului astazi se arata. Magii din indepartatul Rasarit calauziti de stea calatoresc, pastorii se fac partasi mesajului ingeresc „de pace si bucurie intre oameni” (Luca 2, 14). Asteptarea de milenii a venirii Mantuitorului astazi s-a implinit. Toata istoria omenirii este strabatuta de dorinta implinirii vechilor profetii. Din momentul venirii Lui la noi, istoria incepe a se scrie din nou, noi ne gasim fata in fata cu Dumnezeu – Omul care ne pregateste pentru pregustarea timpului vesnic in imparatia Sa “nestricacioasa si nepieritoare” (1 Petru 1,4). Credinta in El ne elibereaza de pacat si suferinta, ne indreapta catre viata cea vesnica in imparatia luminii, ca fii ai luminii si ai zilei fara sfarsit. Iisus Domnul devine Fiul omului ca pe noi oamenii sa ne faca nemuritori: “Ca asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a trimis pe Fiul Sau in lume ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3,16).
In aceasta credinta prin taina botezului si traire a vietii in Biserica, ne eliberam de pacat, suferinta si moarte, impartasindu-ne de taina vesniciei.
Iubiti frati si surori in credinta,
Nu toata omenirea a inteles taina ce astazi s-a descoperit. Gandul inselator de a stapani prin abuz, dorinta de a ramane vesnici pe pamant a facut ca unii sa raspunda la glasul chemarii Domnului cu indiferenta, respingere si violenta. Prezenta Domnului si Mantuitorului nostru a deranjat pe cei de atunci, mai marii timpului care cautau sa scape de El. Paginile istoriei sangeroase a uciderii pruncilor din Betleem dau marturie de refuzul si raspunsul omului cazut la chemarea cerului.
O alta tara straina a trebuit sa-i ofere ospitalitatea si gazduirea. “El a coborat in mijlocul poporului Sau, dar ei nu L-au primit” (Ioan 1,11).
Prezenta Lui deranja, doreau ca El sa fie departe de ei, preferau cele inselatoare in locul celor adevarate, cele vremelnice si trecatoare in locul celor vesnice, minciuna si ipocrizia in locul adevarului si a iubirii.
Aceasta stare tensionata va fi mereu prezenta in viata Mantuitorului nostru, din nefericire, de atunci pana in zilele noastre, lucrurile se perpetueaza mereu, pentru ca cele rele au intaietatea celor bune, cele vremelnice sunt prezente, iar cele vesnice de multe ori neglijate.
Cultura mortii, minciuna, neadevarul, lasitatea, necredinta sunt lucruri pe care le intalnim zilnic. Prezenta Mantuitorului Hristos in aceasta lume, Biserica Lui, preotii, credinciosii marturisitori au inceput sa deranjeze.
Lupta impotriva lor este extrem de evidenta, se cauta prilej de denigrare, se urmareste anihilarea sufletului prin tot ceea ce este distrugator si inselator.
Asistam cu durere si compasiune la promovarea si sustinerea raului sub toate formele, consecintele instrainarii de Dumnezeu si vesnicie vor fi dramatice. Educatia crestina supara, creaza repulsie, se prefera si se cultiva ura, profitul si distrugerea vietii. Nasterea Domnului este inceputul timpului vesnic care ne trezeste la adevarata viata specifica crestinilor marturisitori si traitori ai dreptei credinte.
Aceasta mare sarbatoare a coborarii Celui vesnic la noi oamenii, este inca un prilej de a privi cu atentie asupra propriei vieti. Intalnirea noastra cu Domnul si Mantuitorul nostru prin sfintele slujbe, prin ascultarea si implinirea cuvantului Sau, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Sau, ne dau puteri de a birui raul, prin suferinta si provocare facandu-ne partasi la taina Bisericii Lui. Incepand din aceste zile, sa nu uitam cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur (+407), care ne invata cum sa traim si sa vietuim sub puterea credintei si a faptei celei bune care ne duc spre imparatia vesnica a lui Dumnezeu: “Daca ai deprindere la pacate, sa asezi asupra ta frica de Dumnezeu si de chinurile cele vesnice, si le vei birui cu adevarat. Ce osteneala sau durere este, sa te rogi lui Dumnezeu seara si dimineata, Celui ce da oricui care-I cere Lui? Ce durere patimesti, daca nu zici ceva rau nimanui? Ce impiedicare este sa lepezi invidia si toata rautatea? Ce osteneala mare este a savarsi fapta cea buna dupa puterea ta in fiecare zi? Ce vei patimi, daca nu vei grai cuvinte de rusine, nici nu vei judeca sau defaima pe aproapele tau? Ce impiedicare este sa arati mila celui aflat in suferinta?” (Sf. Ioan Gura de Aur – Proloage, vol. 2, p. 473).
Acum, cand cerul S-a milostivit spre noi prin venirea in lume a Mantuitorului nostru, sa aratam bunatate si blandete celor tristi, uitati, bolnavi si parasiti.
Anul acesta se apropie de final cu mare repeziciune, asa trec zilele, lunile, anii, iar noi, calatori pe acest pamant, repede si sigur ne indreptam pe calea vesniciei.
Sa rugam pe Domnul si Stapanul istoriei, ca Anul cel Nou sa fie un an binecuvantat, cu darul cel ceresc, cu puterea credintei lucratoare spre fapta cea buna.
Catre Domnul si Mantuitorul nostru fierbinte pururea pentru voi toti rugator,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR
