News Flash:

Povestea incredibila a unei romance care a dat lovitura vietii in Germania: "Am plecat cu 200 de euro in portofel, o valiza mica si credinta in Dumnezeu si in oameni"

4 Februarie 2018
608 Vizualizari | 0 Comentarii
s604x0 Gabriela Mihaluca

Povestea de succes a Gabrielei (51 de ani), care a plecat acum opt ani din Romania cu un contract pe sase luni la un restaurant fast-food din München. «Faceam la inceput curatenie, spalam podelele, terasa, munceam ca o nebuna». Astazi, Gabriela este sefa de filiala la o renumita brutarie din capitala Bavariei.

Gabriela Mihaluca (51 de ani) este o femeie implinita. Locuieste de mai multi ani in München, conduce una dintre filialele importante ale unei renumite brutarii din capitala Bavariei si are alaturi pe toate cele trei fete ale ei, dar si multe dintre rudele din Romania, pe care le-a adus in Germania si le-a ajutat sa se integreze cat mai bine.

Acum aproximativ opt ani, Gabriela pleca din Cisnadie, oraselul de nici 15.000 de suflete de langa Sibiu. Destinatia: Germania, la München. Trecusera aproape doi ani de la divortul in urma caruia, asa cum marturiseste, pierduse aproape tot si isi punea toate sperantele in acest nou drum care a aparut in viata ei.

Un „om de suflet“, cum il numeste ea, a ajutat-o sa obtina un contract de munca pe sase luni la un McDonalds, in München, iar Gabriela, impinsa de ratele de la banca, de dorinta de a le oferi o sansa mai buna fetelor ei, a luat drumul Germaniei. „Nu stiam nici un cuvant in germana“, povesteste romanca. Sunt amintiri pe care nu le poata uita niciodata.

„Am plecat de acasa cu 200 de euro in portofel o copie la mail-ul prin care trebuia sa ma prezint la serviciu, o valiza mica si credinta in Dumnezeu si in oameni“, continua Gabriela.

„La McDonalds, faceam la inceput curatenie, spalam podelele, terasa, munceam ca o nebuna de frica sa nu ma puna la casa. Mi-era frica sa lucrez cu banii de numai“, da timpul inapoi romanca plecata din Cisnadie.

A locuit o vreme la un camin, impartind o locuinta cu alte patru persoane: „Cand aveam liber, mergeam in parc si invatam verbele in germana pe de rost, dar nu stim sa le folosesc in context. Ma gandeam ca odata si odata o sa invat germana si atunci o sa ma ajute ce invatam pe de rost“, zambeste sibianca.

O familie de romani i-a dat adresa unei scoli la care sa apeleze pentru un curs de limba germana. I-au scris pe o foaie strada unde sa mearga si ce sa intrebe. „Cand doamna de la ghiseul de acolo m-a intrebat si altceva in germana, am simtit ca se rupe pamantul sub mine. «Doamna, i-am spus, eu nu stiu sa vorbesc deloc». Mi-a zis sa stau linistita, ca de asta sunt acolo, sa invat”, rememoreaza Gabriela.

Orarul zilnic

Romanca din Cisnadie lucra si la restaurantul fast-food, mergea si la scoala de germana si, pe deasupra, mai avea si un Nebenjob (n.r. – serviciu cu jumatate de norma) la o firma de curatenie.

Isi facuse un orar zilnic, pe care avea scris de la cat la cat sa doarma, de la cat la cat trebuie sa invete, cand sa mearga la serviciu etc.: “Dimineata ma trezeam la ora 6, de la 6.30 la 8.30 invatam, de la 9.00 aveam cursul de germana pana la 13.30, de la 13.30 pana la 14.30 eram pe drum, mergeam la McDonalds, de la 15.00 incepeam serviciul pana la 11 seara, la 12 noaptea ajungeam acasa. Si la 6 dimineata ma trezeam… Asta a fost programul meu sase luni de zile. Si cand eram libera de la MC Donalds, mergeam la Nebenjob, la curatenie“.

A trebuit sa-si invinga teama de a lucra cu banii, dupa ce a ajuns sa munceasca si la casa si sa intre direct in contact cu clientii. Ceea ce i se parea la inceput o misiune imposibila, a ajuns sa fie o obisnuinta, iar dupa aproximativ trei ani, Gabriela s-a decis sa faca urmatorul pas.

A plecat de la McDonald’s si a inceput sa-si caute un alt loc de munca: “Am facut vreo 20 de mape cu Bewerbung (n.r.: CV-uri pentru angajare) si cand aveam liber mergeam si le dadeam la diferite firme. Primii care m-au contactat au fost chiar cei unde lucrez si acum, Privat Bäckerei Wimmer. A inceput noul serviciu, la brutarie, in martie 2012, ca simpla angajata. Seriozitatea Gabrielei si determinarea ei de a-si face treaba cat mai bine au fost remarcate de superiorii ei, iar la doi ani a fost promovata ca ajutor sef de filiala, iar in septembrie 2015 i s-a propus sa fie sefa uneia dintre filialele renumitei brutarii. S-a temut ca nu va face fata, ca va fi prea greu pentru ea, dar… „inca din prima luna, am reusit sa avem rezultate bune. Impreuna, subliniaza Gabriela, alaturi de cele 9 fete care lucreaza aici, alaturi de mine. Un colectiv minunat“.

A ajutat romanii

„Nu a fost deloc usor, dar va spun cu mana pe inima ca daca ar trebui sa o iau de la capat, as face la fel“, trage concluzia Gabriela dupa aproape opt ani de Germania.

Intre timp, si-a adus la München toate cele trei fete, in varsta de 25, 27, respectiv 32 de ani, toate casatorite si la casele lor, si a devenit si bunica. Frati, nepoti de-ai Gabrielei au venit cu familiile in Germania, iar ea i-a ajutat pe toti sa se integreze cat mai bine.

Gabriela Mihaluca e recunoscatoare si acum romanilor care au ajutat-o cand a venit in Germania, chiar si cu un sfat, si tine sa le multumeasca inca o data.

La randul ei, a incercat sa intoarca cat mai mult ajutorul primit si, de fiecare data cand a putut, a facut-o fara ezitare. „Anul trecut, firma noastra a avut nevoie de personal. Si am recrutat peste 30 de romani, care si-au gasit aici un serviciu“, povesteste Gabriela.

Miercuri, 4 octombrie. Dimineata. In brutaria de pe Silcherstraße 2, mai multi pensionari isi beau cafeaua si iau micul dejun. Cu totii o cunosc pe „Frau Mihaluca“ si stiu ca trebuie sa plece peste cateva zile in concediu. „Tot in Romania?“, o intreaba unul dintre ei. „Da, acasa!“, raspunde Gabriela.

Pentru ca acasa va fi mereu Romania.

sursa: gazetaromaneasca.com

Distribuie:  
Loading...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1079 (s) | 35 queries | Mysql time :0.023383 (s)