News Flash:

Povestea lui Sorin Leia, tanarul cu tricolor, impuscat in cap pe treptele Catedralei din Timisoara

26 Octombrie 2015
843 Vizualizari | 0 Comentarii
La Revolutie au fost ucisi 1.142 de oameni. Ei n-au fost tinte din carton, au fost din carne, sange si oase. Si au strigat de durere, cand moartea i-a lovit. Oameni pe care i-a nascut o mama si i-a plans un tata.
 
Ȋn fata Televiziunii, in Piata Universitatii si-n alte piete din tara n-au murit statui de piatra si nici eroi din ceara, au murit tineri care n-au apucat sa scrie o scrisoare de dragoste. Copii ingropati in haine de nunta. Pentru ei, doar lumanarile topite in zapada sangelui iesind de sub maneca paltonului subtire, de sub gulerul alb al camasii, de sub bretonul retezat pe frunte. Ei n-au avut laptopuri si retele de socializare, au avut doar un vis si-un suflet.
 
Ei au plecat si n-au mai apucat sa spuna nimanui „te iubesc”. Doamne, nici macar atat! Mormintele lor sunt cuvinte ingenuncheate din scrisoarea catre Dumnezeu a poporului roman. Ei, care nici macar nu si-au sarutat parintii pe obraz, la despartire, scrie activenews.ro.

Tata: „a fost impuscat de armata, cu calibru 7,62 mm”

„Leia Sorinel Daniel (Timisoara – Vol. Sucala Ion) – decedat. Conform raportului medico-legal nr. 1967/1990, intocmit de IML Timisoara, moartea numitului Leia Sorinel Daniel (...) a fost violenta si s-a datorat unei plagi impuscate cranio-cerebrale.” (Orodonanta din 14.10.2015 de clasare a Dosarului Revolutiei)

„S-a nascut la 24 septembrie 1967 in comuna Tomesti, jud. Timis. A facut liceul de chimie la Timisoara si a lucrat, pana la Armata, la combinatul chimic Solventul din Timisoara. S-a eliberat in februarie 1989 si s-a reangajat la combinatul chimic, unde a lucrat pana in decembrie 1989. Pe 18 decembrie, in jurul orelor 17:30, a fost impuscat pe treptele Catedralei din Timisoara. Pe 19 dimineata am fost sunat la telefon de catre o studenta din Timisoara, in bratele careia a murit, in incinta Catedralei.

L-am cautat, din 19 decembrie 1989 pana pe 14 ianuarie 1990, cand l-am gasit intr-o groapa comuna in care au fost ingropati 9 morti de la Timisoara, toti impuscati pe treptele Catedralei in ziua de 18 decembrie 1989. L-am dezgropat impreuna cu cativa colegi de la CFR, unde lucram atunci. L-am transportat la Tomesti, in jud. Timis, unde l-am ingropat din nou.

Dupa aproximativ o luna si jumatate, l-am dezgropat din nou, pentru expertiza balistica, si s-a constatat ca a fost impuscat de armata, cu calibru 7,62 mm.” (fragment din scrisoarea lui Leia David, tatal lui Leia Sorinel Daniel)

„A cazut eroic in 18 decembrie ’89, impuscat in frunte de catre lunetistii securitatii, in timp ce striga: «Desteapta-te romane!» si flutura un tricolor in mijlocul unui grup de tineri, care se aflau pe treptele catedralei ortodoxe din Timisoara. (...) Trupul neinsufletit a fost depus initial in catedrala de catre tinerii din grupul respectiv. O studenta, ce nu si-a spus numele, a venit cu buletinul la camin si a povestit imprejurarile in care a fost ucis. Colegii lui de serviciu au venit a doua zi, de dimineata, la Catedrala, dar n-au mai gasit trupul. Parintii lui au venit la Timisoara, l-au cautat in toate morgile spitalelor din Timisoara, dar pana in prezent (n.r. – 12 ianuarie ’90) nu l-au gasit nicaieri. Au lasat o fotografie cu datele respective in cutia de corespondenta de la Spitalul judetean. Revolutionarul martir mai are trei frati.” (Titus Suciu – „Reportaj cu sufletul la gura”, Editura Facla, Timisoara, 1990)

Mama: „Nu se pot cuprinde in cuvinte zilele de cautare”

Leia Eugen, unchiul lui Leia Sorinel Daniel: „Era o zi de Decembrie, senina, calda, placuta, ca o zi tarzie de toamna, cu fel de fel de zvonuri de viata, printre noi, printre oameni, printre locuitorii Timisoarei. Cand l-am intalnit pe strada, in piata „Sf. Maria” si l-am vazut cu prietena lui, cu draga lui, pe care o credea pentru o viata, pentru totdeauna, era mandru de el, dar nelinistit. (...) Pentru jertfa sa, o strada din Timisoara ii poarta numele,  „Erou martir Sorinel Leia”; o placa comemorativa a fost pusa de fostii colegi de munca de la Solventul, la intrarea in Catedrala din Timisoara,– „Ȋn memoria tanarului de 22 de ani, Sorin Leia, cazut eroic pentru libertate, 18 dec. 1989, pe treptele Catedralei, sub gloantele lunetistilor securitatii, in timp ce striga „Desteapta-te romane” si agita tricolorul Romaniei”. A fost impuscat in cap si nici acum nu s-a descoperit autorul (criminalul).” (fragment din scrisoare)
 
 „Pentru victima Leia Sorin, care a fost impuscata mortal pe treptele Catedralei, a fost cercetat in stare de arest preventiv maiorul de militie Sucala Ion. Prin ordonanta 15.03.1990 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia, deoarece nu s-a putut stabili ca acesta este autorul infractiunii de omor.” (1993 - Raportul SRI asupra evenimentelor din decembrie 1989)

Ilitoni  Aurica, mama lui Leia Sorinel: „Nu imi este usor si ochii imi sunt in lacrimi si inima sfasiata de durere cand derulez timpul acela in care fiul meu a fost sa fie ucis. (...) Ȋn data de 19 seara am primit telefon de la o studenta din Timisoara (careia nu am reusit sa-i aflu numele) care cautase in buzunarul fiului meu, cazut langa ea, de unde luase buletinul, si in baza acestuia ma putuse anunta ca fiul meu era mort. A doua zi m-am deplasat la Timisoara, unde l-am cautat cu disperare peste tot. La morga mi s-a spus ca nu are rost sa mai cautam pentru ca toti mortii fusesera trimisi la Bucuresti pentru incinerare. Ȋntoarsa acasa, cu disperarea alaturi, pentru ca nu gaseam nicio cale de speranta, si de Catedrala niciun chip sa te poti apropia, daramite de vreo persoana care sa iti poata spune ceva, am stat intr-o saptamana de zbucium si de asteptare – saptamana patimilor. Dupa aceasta saptamana, am mers din nou in cautare, cu colegul fiului meu, Dumitrescu Florin, cu care am putut reconstitui un fir. La Catedrala am stat de vorba cu un preot (Nitiga Victor) care mi l-a descris pe fiul meu si care isi amintea bine de „baiatul impuscat in cap”. Acesta m-a indrumat spre spitalul judetean, dar, cu toata stradania, nu a fost chip sa-l gasesc. Fusese luat in 27 decembrie si dus in cimitirul eroilor cu inca 8 cadavre, spre a fi ingropati in comun. Am mai facut inca doua drumuri pana la prefectura, de indata ce am aflat acest lucru, dar de acolo mi se spunea ca securitatea a furat mortii si nimeni nu poate sa stie de morti ceva.


Ȋn data de 12 ianuarie 1990, am primit un telefon tot de la colegul mai sus amintit care ma anunta ca s-a gasit o groapa comuna in cimitirul eroilor si s-ar presupune ca si fiul meu sa fie acolo. Am plecat grabnic spre Timisoara. Dumnezeu mi-a dat puteri parca nemasurate. Calea era spre Procuratura. Acolo, un procuror cauta sa ascunda tot timpul adevarul si sa dezminta faptul ca ar exista o groapa comuna in cimitirul amintit. Mi-am iesit din fire, eram disperata si as fi fost in stare sa-i dau cu ceva in cap, pentru ca ii vedeam pe toti cum mint. Vazand comportarea mea, acest procuror m-a condus pana la capatul unui coridor, intr-o sala unde erau mai multe persoane din conducerea institutiei respective si pe masa carora se gaseau dosarele celor noua care fusesera ingropati comun. Primul dosar care l-am luat in mana era al fiului meu. Era fotografiat, dar fara identitate. Cu aprobarile pe care le-am primit, am mers la deshumare.

Domnule draga, cuvinte nu se pot gasi pentru a cuprinde nemarginita mea durere si golul ramas in sufletul meu. Nu se pot cuprinde in cuvinte zilele de cautare, pana l-am gasit si l-am putut aduce aici, sa-i stiu mormantul si sa pot ingenunchea si sa-mi pot plange durerea la crucea sa.” (Marius Mioc – „Revolutia din Timisoara asa cum a fost”)

PȊCCJ: „Clasarea cauzei, intrucat exista autoritate de lucru judecat”

„Cu privire la decesul sau ranirea prin impuscare a numitilor (...), Leia Sorinel Daniel, (...) (IV.1.B. situatie victime Timisoara), se va dispune clasarea cauzei sub aspectul savarsirii infractiunii de omor prev. de art. 188 C.pen. si tentativa la infractiunea de omor prev. de art. 32 rap. La art. 188 C.pen, intrucat exista autoritate de lucru judecat.

Conform actelor aflate la dosar rezulta ca decesul celor sus-mentionati a survenit urmare a interventiei fortelor de ordine, care au actionat in Timisoara din data de 16.12.1989, pentru reprimarea demonstratiilor anticomuniste, actiuni represive dispuse de conducerea politica a statului. (...) Prin decizia penala nr.250 din 03 aprilie 2007, pronuntata de Ȋnalta Curte de Casatie si Justitie – sectia penala in dosarul nr. 18367/1/2004, generalul de armata (rez.) Stanculescu Victor Atanasie a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 15 ani inchisoare (n.r. - a fost eliberat in 2014) (...) pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, iar general colonel (rez.) Chitac Mihai a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 15 ani (n.r. - in 2010 acesta a murit, dupa ce a fost eliberat pe motiv de boala) (...) pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav.

De asemenea, prin sentinta nr. 6 din data de 09.12.1991 a Curtii supreme de Justitie Sectia Militara, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 30 din data de 06.06.1997 pronuntat de Curtea Suprema de Justitie – Completul de 9 judecatori, s-a dispus condamnarea inculpatilor Coman Ion, Balan Radu, col.rez. Popescu Ion, col. rez Sima Traian, col. rez. Deheleanu Ion, col. rez. Corpodeanu Ioan si mr. rez. Veverca Iosif la pedepse cu inchisoarea pentru infractiunea de omor deosebit de grav (...), retinandu-se ca inculpatii au organizat si condus actiunile de reprimare ordonate de Ceausescu Nicolae (actiuni desfasurate in perioada 17-22.12.1989) si au dat dispozitii conducerii tuturor categoriilor de forte armate, cat si conducerii organelor de militie si securitate dislocate in mun. Timisoara, ceea ce a avut ca urmare uciderea si ranirea prin impuscare a mai multe persoane. Actele materiale comise in concret (...) au fost calificate de instanta suprema ca fiind subsumate formei de participatie a autoratului la infractiunea de omor deosebit de grav, motiv pentru care in prezenta cauza sunt incidente dispozitiile legale privind autoritatea de lucru judecat.” (Ordonanta din 14.10.2015 de clasare a Dosarului Revolutiei)

Prin Decretul 588/11 decembrie 2000, Coman Ion, condamnat la 25 de ani de inchisoare, a fost gratiat de Emil Constantinescu. Executase doar 3 ani si 3 luni din pedeapsa. Balan Radu a decedat in 1995, inainte de a se da sentinta finala in dosar. Ion Popescu, sef al Inspectoratului M.I. Timis, condamnat la 20 de ani de inchisoare, a primit o reducere de 5 ani. Nu se stie daca si cati a executat. Col. Traian Sima, seful Securitatii Timis, condamnat la 20 de ani, a ramas cu 15 de executat, din care a facut doar 6, fiind eliberat pe motiv de boala. Col. Ion Deheleanu, sef al Militiei Timis, condamnat la 18 ani de inchisoare; pedeapsa i-a fost redusa la 15 ani, din care a executat 4 ani si 9 luni, fiind eliberat conditionat. Lt. col. Ion Corpodeanu, loctiitor al sefului Militiei Timis, condamnat la 18 ani de inchisoare (pedeapsa redusa la 15 ani), a fost gratiat de Ion Iliescu in decembrie 2004. Maiorul de militie Iosif Veverca, condamnat la 15 ani de inchisoare, a fost gratiat de Ion Iliescu in decembrie 2003.

Cel care a tras in Sorin Leia nu a fost adus niciodata in fata instantelor.
Distribuie:  
Incarc...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1283 (s) | 35 queries | Mysql time :0.020329 (s)

loading...