Ce legatura exista intre presedintele Klaus Iohannis si o miscare anarhica extrem de periculoasa, care actioneaza in intreaga lume si care s-a implicat cat se poate de oficial si in ultimele evenimente desfasurate in Romania? Miscarea numita ANTIFA isi propune destabilizarea prin demonstratii de tip violent si anarhic a diferitelor regimuri politice. A fost extrem de activa in aceasta perioada in Romania, transmitand chemari la rebeliune. E greu de crezut, dar totusi poate fi adevarat, ca aceasta miscare a actionat in coniventa explicita sau implicita chiar cu presedintele Romaniei.
O asemenea legatura, in masura in care poate fi demonstrata si cu argumente juridice, nu numai cu argumente de presa, sa va putea afla la baza demiterii presedintelui Romaniei pentru inalta tradare. Una este – si oricum extrem de grav – ca un presedinte sa indemne el insusi cetatenii la actiuni care-si propun destabilizarea majoritatii parlamentare si daramarea Guvernului legitim al tarii, a carei stabilitate a jurat sa o apere, si alta este sa te transformi tu insuti intr-un agent sau intr-un complice a unei organizatii aflate in strainatate si care vizeaza obiectivul prezentat mai sus. Dar ce certitudini si ce incertitudini avem pana in prezent legat de aceasta prezumtiva si exploziva complicitate?
1). Cu aproape doi ani in urma, presedintele Klaus Iohannis a iesit in strada, punandu-se in fruntea unei demonstratii prin care se solicita demisia premierului si schimbarea compozitiei politice a Guvernului. Sub imperiul emotiei colective, create sub imperiul tragediei de la Colectiv aceasta operatiune a reusit, astfel incat presedintele Klaus Iohannis si-a indeplinit dorinta, exprimata cu mai mult timp inainte, de a avea un Guvern al sau. Si a fost Guvernul Ciolos.
2). Guvernul Ciolos nu a rezistat, pentru ca a fost foarte slab, iar un motiv – nu singurul – pentru care a fost atat de slab este ca nu a avut in spate sustinerea prin vot a populatiei, asa cum se intampla cu guvernele declarativ politice instalate de majoritatile parlamentare.
3). Dupa ce a cazut Guvernul Ciolos, acelasi presedinte Klaus Iohannis a pornit o veritabila canonada de critici si acuzatii la adresa majoritatii parlamentare, solicitand de aproape 10 ori intr-un interval de timp relativ scurt demisia celor trei premieri care s-au succedat la Palatul Victoria.
4). Observand ca nu are succes si confruntat cu performantele reale sau doar declarate in mod sistematic de catre Guvernul Dancila, Klaus Iohannis a declansat sau a sustinut miscari radicale de protest, care incitau la violenta. Numai cine este legat la ochi nu observa ca. in prezent in Romania actioneaza veritabile hoarde de persoane, intr-un mod extrem de asemanator cu fasciile din Italia anterioare venirii la putere a lui Mussolini sau, mai tarziu, asemenea batalioanelor de asalt coordonate de Hitler, care i-au alimentat acestuia, prin destabilizarea statului, venirea la putere in baza unui vot popular.
5). E clar ca presedintele Klaus Iohannis, care in aceasta calitate nu a conceput, demarat, nu a lansat absolut nicun proiect de tara si care nici macar nu-si indeplineste asa cum trebuie obligatiile elementare presupuse de functia pe care o detine, vizeaza puterea absoluta, care sa-i asigure insinuarea si in functia de premier. Iar calea este daramarea prin forta si violenta a Guvernului PSD.
6). Pentru ca Guvernul PSD sa poata fi daramat prin forta, dar in acelasi timp nu pe calea unei insurectii armate, Klaus Iohannis isi propune declansarea, din nou, a unei puternice emotii colective in baza careia, sub o puternica presiune psihologica a unei mase uriase de cetateni, majoritatea parlamenraa sa accepte sa se predea fara lupta electorala. Aceasta emotie colectiva, in acceptiunea lui Iohannis, nu poate fi declansata decat ca urmare a unor violente ale institutilor care asigura ordinea publica, indreptate impotriva populatiei. Aceste violente, pentru a fi declansate, trebuie provocate. Iar pentru a fi provocate, sunt necesare elemente radicale, extreme, care sa creeze o masa critica in randul manifestantilor.
7). Cea mai calificata organizatie de acest fel, care actioneaza pe plan international si care s-a implicat in mod direct si in Romania, este ANTIFA. Admitand ca presedintele Klaus Iohannis, in mod direct sau prin interpusi, nu se afla in legatura cu aceasta organizatie, este totusi de remarcat faptul ca nu avea cum sa nu stie de existenta acesteia. Este cu neputinta ca Servicul Roman de Informati sa nu-l fi informat. In aceste conditii, nu poate fi decat extrem de suspect nu numai faptul ca presedintele Klaus Iohannis nu a semnalat existenta acestor elemente de tip anarhic si ca nu si-a luat distanta cuvenita fata de acestea, ci si sau mai ales ca el incurajeza in continuare in mod repetat, pe diverse cai, o revolta populara care sa conduca la luarea cu asalt a Palatului Victoria.
8). Prin atitudinea lui, presedintele Klaus Iohannis aduce uriase prejudicii nu numai Guvernului Dancila, nu numai majoritaii parlamentare, ci intregii Romanii, prin faptul ca o destabilizeaza si generaza un curent de opinie negativ in intreaga lume. Cum ar putea reactiona partenerii nostri euroatlantici atunci cand presedintele ales democratic al unui stat membru afirma repetat, cu subiect si predicat, faptul ca fortele de ordine actioneaza impotriva propriului popor, pentru a submina procesul democratic?
Avand in vedere considerentele de mai sus, majoritatea parlamentara are toate argumentele pentru a trece la procedurile vizand demiterea presedintelui Romaniei pentru inalta tradare. Numai ca, atentie: presedintele mai are un balon de oxigen cel putin pana la inceputul lunii septembrie, cand forumul legislativ se reintoarce din vacanta. Pentru ca numai Parlamentul il poate demite. Deci, pana la 1 septembrie, Klaus Iohannis va actiona in forta. Pana acum am asistat doar la pregatirea terenului.
