Princeps senatus, liderul Senatului roman. Acesta funcţie aducea un prestiugiu enorm setatorului ce îl deţinea. Oficiul însă nu reprezenta un mandat pe viaţă. La fiecare cinci ai era ales de către o pereche de cenzori. Aceştia putea să să schimbe un princeps senatus pentru o altă perioadă de cinci ani.
Era selectat dintre senatorii patricieni cu rang consular, de obicei foşti cenzori. Candidatul care câştigă trebuia de obicei să fie un patrician cu un dosar politic impecabil, respectat de ceilalţi senatori
Princeps senatus, liderul Senatului roman
Îndatoririle acestui oficiu includ:
Declararea începerii şi încheierii sesiunilor Senatului
Deciderea agendei
Deciderea locului sesiunii
Impunerea ordinii şi a altor reguli ale sesiunii
Întâlnirea, în numele Senatului, cu ambasade ale altor ţări
Redactarea, în numele Senatului, a scrisorilor şi mesajelor
Imediat după căderea Republicii Romanei oficiul de princeps senatus era inclus în cel de împărat.
În timpul Crizei secolului al III-lea, alte persoane au deţinut acest oficiu; viitorul împărat Valerian l-a deţinut în 238, în timpul domniilor lui Maximinus Thrax şi Gordian I.
Regatul Roman a fost guvernul monarhic al orașului Roma și al teritoriilor sale de la Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de către Romulus și Remus, până la expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. și formarea Republicii Romane.
