Efectele tamaduitoare ale propolisului au fost cunoscute înca din cele mai vechi timpuri. În Egiptul antic, preotii sacerdoti îl foloseau la îmbalsamarea mortilor, asigurand pastrarea nealterata a mumiilor de-a lungul mileniilor. În Grecia, filosoful Aristotel considera ca propolisul este o „purificare a cerii“ si îl recomanda ca remediu pentru contuzii si plagi supurande. Treptat, preparatul a intrat în folosinta medicinii populare, desi explicatiile concrete asupra efectelor terapeutice au ajuns insuficient cunoscute de marele public, fiind pastrate în secret.
Compozitia chimica a fost studiata de multe institutii stiintifice, care au cautat sa explice proprietatile terapeutice si efectele manifestate într-o multitudine de afectiuni maladive. Analizele biochimice au pus în evidenta un amestec complex de substante provenite din sursele vegetale care au fost colectate de albine. În propolis ar exista 55% rasini si balsamuri, 25-30% ceruri, 10% uleiuri eterice si aromatice, 5% polen. În cantitati mai mici exista aminoacizi, enzime, vitamine (A, B, D, E, PP), hormoni naturali, flavone, flavonoizi, acizi organici (cinamic, cafeic, ferulic), precum si un complex de saruri minerale în care predomina Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, Al, Ca, siliciu, bariu, vanadiu, elemente care sunt implicate în desfasurarea optima a proceselor fiziologice ale organismelor umane si animale. Merita amintit faptul ca acidul ferulic este un puternic bactericid, distrugand germenii Gram-pozitiv si Gram-negativ.
Cat priveste efectele terapeutice ale propolisului, primele observatii si cercetari au urmarit sa explice motivatia pentru care albinele îl colecteaza din flora spontana.
S-a constatat ca acest preparat este utilizat de albine pentru captusirea peretilor stupului cu un strat lucios si etans care evita formarea curentilor de aer în interior. Astfel se astupa toate crapaturile din stup, se dezinfecteaza ramele destinate cresterii puietului si se acopera, cu un strat aseptic, corpurile unor daunatori intrati în stup si ucisi prin injectarea veninului de la albine.
Stratul de ceara care îmbalsameaza cadavrele musafirilor nepoftiti va feri stupul de infectii si va asigura o perfecta igiena a stupului datorita proprietatilor antibiotice, antibacteriene si cicatrizante. De altfel, cuvantul „propolis“ deriva din limba greaca si înseamna „partea din afara cetatii“, legat de faptul ca aceasta substanta are rol de pavaza împotriva agresorilor din afara, stupul fiind asemuit cu o adevarata cetate.
Datorita componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai pretios produs apicol, cu o mare diversitate de actiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare si stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietati intervine pozitiv în ameliorarea si vindecarea multor afectiuni maladive, fizice si psihice.
Actiunea bactericida si bacteriostatica a fost dovedita prin culturi pe diferite bacterii (streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori). Intervine si în distrugerea unor paraziti intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme demonstrand ca sunt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite si 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfectios.
De remarcat ca propolisul îsi pastreaza nealterata capacitatea antimicrobiana spre deosebire de antibioticele de sinteza fata de care bacteriile dezvolta o rezistenta treptata ceea ce face necesara introducerea periodica a unor noi produse. Alte cercetari au dovedit efectele anestezice exceptionale, de 3,5 ori mai mari decat ale cocainei si de 5,2 ori mai mari decat ale novocainei.
