Mai mulţi parlamentari USR, PNL, UDMR şi PMP au depus la Senat un proiect de modificare a Legii 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun . Proiectul de lege vizează modificarea definiției fumatului, așa cum se regăsește aceasta la articolul 2, litera e) din legea 349/2002. Astfel, iniţiatorii incadrează la categoria „fumat” şi inhalarea aerosolilor din aşa-numitele ţigări electronice, fără combustie.
Această modificare generează, de facto, într-o primă fază, interzicere utilizării țigărilor electronice și a produselor din tutun care nu arde în spații publice închise, așa cum sunt definite de Legea 15/2016.
Din punct de vedere a tehnicii legislative, o propunere similară a fost inițiată și respinsă în anii precedenți, tocmai deoarece există o diferență fundamentală între fumat, care implica ardere/combustie și vapat/ utilizarea de produse din tutun care nu arde, care generează aerosoli.
O astfel de asociere într-o singură definiție, în condițiile în care nu este fundamentată de date solide și de existența unei situații societale care implică necesitatea unei reglementări, ar putea intra în contradicţie cu principiile bunei legiferări.
Chiar Convenția Cadru privind Controlul Tutunului, ratificată prin legea nr. 332/2005, în liniile directoare elaborate în aplicarea articolului 8 din Convenție, precizează că fumatul ar trebui definit pentru a include: a fi în posesia sau în controlul unui produs din tutun aprins, indiferent dacă fumul este inhalat sau expirat în mod activ.
Daca s-ar adopta proiectul de lege, România ar fi singura țară din Uniunea Europeană care ar include aerosolii rezultați din utilizarea țigărilor electronice și aparatelor care încălzesc tutunul în definiția fumatului.
În toate statele membre UE care au o definiție legislativă a fumatului, acest proces este descris ca implicând ardere/combustie. Niciun stat nu include vapatul/ utilizarea de produse din tutun care nu arde in definiția fumatului.
