vineri, 29 martie, 2024

PS Ignatie: „Daca punem voia celuilalt in prim planul vietii noastre duhovnicesti, nu-L vom trada nici pe Dumnezeu, nici pe oameni! Mitropolitul Andrei are darul de a scrie in sufletele oamenilor! S-a ferit intotdeauna de pacatul autoreferentialitatii!”

Distribuie:

Publicat:

Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a participat marti, 25 februarie 2020, in sobor de arhierei, la Sfanta Liturghie, oficiata la Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca de Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Andrei, cu prilejul aniversarii a 30 de ani de la hirotonia sa intru arhiereu.

Dupa citirea pericopei evanghelice, Preasfintitul Parinte Episcop Ignatie a rostit un cuvant de invatatura in care a evidentiat atmosfera de har pe care o transmite Sfanta Liturghie:

„Se spune ca, la un moment dat, un pelerin s-a dus pe o insula unde s-au nevoit foarte multi sfinti, o insula binecuvantata de rugaciune si de foarte multa asceza.

In momentul in care s-a apropiat de o gradina de pe acea insula, cel care ingrijea gradina il avertizeaza: «ai mare grija, ca locul in care esti tu este un loc foarte subtire».

Pelerinul nu a inteles si a cerut informatii suplimentare: «ce intelegi tu prin faptul ca gradina aceasta este un loc subtire?»

«Locul acesta este subtire pentru ca nu este foarte mult ca distanta intre noi si Dumnezeu. Intotdeauna locul acesta este cel in care Il simtim pe Dumnezeu foarte aproape».

Acelasi lucru cred ca il experimentam fiecare dintre noi atunci cand venim la Liturghie. Suntem intr-un loc subtire in care simtim in mod concret si deplin apropierea noastra de Dumnezeu”.

De asemenea, Ierarhul Husilor a facut referire la atitudinea de smerenie a Mantuitorului Hristos fata de Dumnezeu Tatal, model de raportare a slujitorilor Sfantului Altar atat fata de Domnul cat si fata de oameni:

„Putem concentra pasajul evanghelic in trei cuvinte: smerenie, tradare si pocainta. Acestea sunt coordonatele vietii noastre.

Ceea ce invatam din acest pasaj este cum s-a raportat Hristos fata de Tatal ceresc. In profunda suferinta, in Gradina Ghetsimani, i se marturiseste lui Dumnezeu Tatal, spunandu-i ca nu vrea sa faca voia Sa proprie, ci voia Tatalui.

Ori de cate ori cautam, cu orice pret, sa ne impunem voia noastra, mentalitatea noastra, analizele noastre, gandurile noastre, nu facem altceva decat sa ne asiguram drumul inspre tradare.

Iuda era captiv propriilor sale idei, era captiv planului sau de a-L trada pe Dumnezeu. L-a tradat cu multa usurinta pentru ca nu a fost smerit.

Unde nu este smerenie, este loc de multa tradare.

Unde nu este smerenie, este loc de revolta impotriva lui Dumnezeu. Consideri ca ai dreptul de a te rafui cu El si de a-L trada intr-o maniera foarte meschina.

Hristos, prin atitudinea Sa, ne invata ca ori de cate ori ne smerim nu facem altceva decat sa ne autoimunizam in fata tradarii.

Un om smerit, care cauta intotdeauna voia lui Dumnezeu si voia celor din jur, este un om care se autoimunizeaza in fata tradarii.

Omul mandru, orgolios, plin de sine, este cel care tradeaza foarte usor, pentru ca se vede doar pe sine insusi.

Planurile sale, ideile sale le considera cele mai deosebite si de aceea va trada cu foarte mare usurinta.

Din pacate, fiecare dintre noi am avut momente in care am tradat. Daca ne-am facut o autoanaliza, o autoevaluare duhovniceasca, am ajuns la concluzia ca eram prea plini de noi insine, prea plini de orgoliul nostru.

Hristos S-a raportat fata de Tatal ceresc in deplina smerenie. Nu putea trada misiunea pentru care a venit in lume. Unde este smerenie, este si foarte multa dragoste.

Noi, episcopii, Il avem ca model, prin excelenta, pe Iisus Hristos. El este Marele Arhiereu la care ar trebui sa ne uitam clipa de clipa, iar in momentele in care si noi poate tradam – pentru ca avem deficientele noastre -, sa invatam de la El, ca atunci cand vom cauta sa facem voia lui Dumnezeu, in slujirea noastra nu-L vom trada nici pe Dumnzeu nici pe oameni”.

Totodata, in cuvantul Sau, Preasfintitul Parinte Ignatie a adus un prinos de recunostinta Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Andrei:

„Inaltpreasfintitul Andrei l-a avut intotdeauna drept model pe Iisus Hristos. Sigur ca nu este caderea mea sa spun aceste lucruri, insa o afirm dintr-o alta perspectiva.

In asemenea momente, cand incercam sa spunem un cuvant de bine, prilejuit de o aniversare, ne gandim sa nu fim ridicoli. In general, ar trebui sa fim reticenti cu omagierile pentru ca, de multe ori, ele sunt din oportunism si tin doar atat cat tin functiile celor pe care ii omagiem.

Cred ca noi nu ne inscriem in aceasta linie!

Gandind la tot ceea ce a facut frumos in cei 30 de ani Mitropolitul nostru Andrei, nu este un simplu exercitiu de imaginatie ci este mai mult un itinerariu. Intru in sufletul meu si vad chipul care s-a zugravit in urma anilor in care am stat in preajma Mitropolitului Andrei.

Toti cei care s-au oprit asupra personalitatii Mitropolitului Andrei au scos in relief diverse aspecte din biografia Inaltpreasfintiei Sale.

Nu cred ca este cazul sa aduc in atentie activitatea filantropica, faptul ca este un mare ctitor de scoli teologice, faptul ca este un foarte bun edil, faptul ca administreaza foarte corect si cu multa daruire bunurile Bisericii, faptul ca este un misionar prin excelenta si ca ii este draga slujirea si propovaduirea. Toate acestea au fost subliniate cu asupra de masura in diverse ocazii legate de viata Inaltpreasfintiei Sale”.

Preasfintia Sa l-a caracterizat pe Inaltpreasfintitul Parinte Mitropolit Andrei ca fiind cel care s-a straduit intotdeauna sa-l puna in valoare pe cel de langa el:

„Inaltpreasfintitul Andrei s-a ferit intotdeauna de pacatul autoreferentialitatii.

Niciodata, prin tot ceea ce a facut, nu a trimis la sine insusi, nu a facut caz de persoana sa, nu a incercat sa se puna pe sine insusi in prim plan in orice fel de activitate a intreprins, ci intotdeauna l-a pus in valoare pe cel de langa el.

Este o smerita intrupare a ceea ce Hristos ne cere fiecaruia dintre noi, episcopii. Noi, cei mai tineri, avem aceasta tendinta de a trimite toate lucrurile spre noi insine, de a scoate in evidenta ceea ce facem. In anii cat am stat langa Mitropolitul Andrei, niciodata nu a facut trimitere spre sine insusi.

Era, pastrand proportiile, ca Ioan Botezatorul, care ar fi putut sa ii manipuleze pe contemporanii sai. Il vedeau un om deosebit, extraordinar, si se intrebau daca nu este el Hristos.

Sfantul Ioan ar fi putut sa profite si sa aduca slava inspre sine, sa fie autoreferential. Nu a facut-o! Nu a procedat in acest fel pentru ca nu aceea era misiunea sa.

Misiunea sa era ca el sa se smereasca, ca Hristos sa creasca prin tot ceea ce facea. Iar cand a venit Domnul Hristos la Iordan, a spus «Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii». «Eu nu sunt vrednic nici sa-i dezleg cureaua incaltamintei». Nu a facut nicio referire la sine insusi.

Noi avem aceasta tendinta, atunci cand poate descoperim niste calitati care ne indreptatesc intr-un fel ca cineva sa ne laude si sa puna in evidenta darurile pe care Dumnezeu ni le-a asezat in inima noastra.

Nu am vazut aceasta tendinta in Mitropolitul Andrei, ci mai mult tendinta de iesire agapica, a dragostei.

Se daruia pe sine ca sa il puna pe celalalt in valoare si sa se simta un om liber.

Este atat de important sa descoperi oameni in preajma carora sa nu te simti ca intr-un corset.

Sa simti, cand stai in preajma unui om care are libertatea launtrica, ca tu insuti ai aceasta putere si spontaneitate de a-ti povesti sufletul.

Asa il vad pe Mitropolitul Andrei. Nu te striveste cu experienta sa pastorala, cu atitudinea sa. Dimpotriva, tu esti cel care simti ca ai foarte mare valoare in fata dansului”.

De asemenea, citand din lucrarea „Phaidros” a lui Platon, Ierarhul Husilor a afirmat despre Parintele Mitropolit Andrei ca are darul de a scrie in sufletele oamenilor:

„O a doua calitate pe care am descoperit-o la Mitropolitul Andrei, am gasit-o enuntata de Platon, in Phaidros: «un gand, daca il lasi sa fie scris, el devine neinsufletit».  

Trebuie sa te gandesti la o alta maniera ca acel gand sa ramana viu si in sufletele oamenilor.

«Gandul niciodata sa nu cauti sa il scrii pentru ca il vei pune pe un suport fizic care este neinsufletit, mort. Il poti citi, poate trezi ceva in tine, dar nu este la fel de viu ca atunci cand nu este asezat pe un suport fizic».

Platon indeamna ca «toate  gandurile si sfaturile noastre sa incercam sa le scriem in sufletele oamenilor. Sa scriem in suflet nu ca pe apa – unde nu poti scrie absolut nimic».

Cred ca Mitropolitul Andrei are acest dar, de a scrie in sufletele oamenilor! Este un om bun! Aceasta bunatate ii confera o autoritate spirituala.

Nu este autoritatea stapanului, care vrea sa isi impuna punctul de vedere cu orice pret, ci este autoritatea dragostei care vine intotdeauna din Liturghie.

Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Andrei ii este draga slujirea liturgica si Sfanta Impartasanie.

Autoritatea reala pentru noi, episcopii, vine intotdeauna din slujirea euharistica. Aceasta autoritate a dragostei pe care o primim in dar, in Liturghie, ne ajuta si ne da puterea de a scrie in sufletele oamenilor adevarurile in care credem cu atata tarie.

Este foarte greu sa concentrezi in cateva cuvinte biografia spirituala a Mitropolitului Andrei.

In incheierea cuvantului sau, Parintele Episcop Ignatie a citat doua texte, despre care a afirmat ca surprind si concentreaza personalitatea Inaltpreasfintitului Andrei:

Sfantul Maxim Marturisitorul: «Straduieste-te sa aduni la un loc pe copiii imprastiati ai lui Dumnezeu, caci aceasta este o trasatura a bunatatii lui dumnezeiesti. Ajuns ca episcop in fruntea cinstitului trup al Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, articuleaza intre ele madularele lui prin lucrarea ziditoare a Duhului. Si cheama cu glas mare, ca unul ce ai fost facut propovaduitor al invataturilor dumnezeiesti, pe cei de departe si pe cei de aproape si leaga-i cu tine prin legatura de nedezlegat a iubirii Duhului Sfant».

Mitropolitul Antonie de Suroj: «Preotul, episcopul sau slujitorul nu are putere, in sens lumesc. Nici una. Preotul, episcopul, nu are drepturi, ci are numai acel cutremurator si minunat, cu totul dumnezeiesc, privilegiu, de a iubi pana la moarte, si inca moartea pe cruce. Unul dintre nevoitorii din Apus, intrebat fiind ce este acela un slujitor al lui Dumnezeu, a spus: «Preotul, episcopul, este un om rastignit».

Este omul care s-a lepadat si se leapada si ar trebui sa se lepede, iar si iar, ceas de ceas, de sine insusi, de oricare drept pe care l-ar fi avut; nu doar de mincinosul drept de a face ceva rau, de a fi pacatos, dar chiar si de cele mai firesti drepturi ale unui om, de cele mai legitime drepturi ale vietii omului. El, episcopul, preotul, este chipul lui Hristos, el este icoana, el este grija lui Hristos (pentru om), dragostea lui Hristos, este sangele lui Hristos, care poate fi varsat oricand.

A sta inaintea Domnului pentru popor nu inseamna a te simti aparte, vreun privilegiat oarecare, ci unul care are intrare in Altar si de acolo inalta rugaciuni. A sta inaintea Domnului pentru popor inseamna a te simti atat de una cu acest popor, incat fiecare strigat al acestuia, fiecare geamat, fiecare implorare, fiecare strigat de pocainta, fiecare bucurie sa curga prin tine, asa cum curge apa prin uluc».

Ori de cate ori punem voia celuilalt in prim planul vietii noastre duhovnicesti,  nu-L vom trada nici pe Dumnezeu, nici pe oameni”.

foto credit: radiorenasterea.ro

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img