News Flash:

Radu Almasan si totul despre istoria controversata a trupei Bosquito. ”Eu nu le datorez fanilor nimic, nici macar o explicatie”

13 Iunie 2018
139 Vizualizari | 0 Comentarii
s604x0 radu

Liderul trupei Bosquito, Radu Almasan, care in urma cu patru ani a decis sa nu mai apara cu nicio piesa noua pe posturile de radio sau TV, a demonstrat imposibilul: ca  se poate. Se poate ca o trupa sa dainuie doar prin forta propriilor melodii si prin dragostea fanilor. Dovada sta faptul ca, anul trecut, Bosquito a avut peste o suta de concerte in tara, cu platitori de bilet.


In urma cu patru ani, Radu a refuzat sa mai apara la radio sau TV, din principiu, intrucat considera ca acolo nu sunt oameni pregatiti sa ofere o informatie muzicala corecta, ci se iau unii dupa altii, „ca asa cere piata“.

„Piata nu cere. «Piata» pe care o considera ei ne furnizeaza niste staruri care nu au concerte, care nu vand niciun bilet. Pai daca aia e piata inseamna ca ceva nu se leaga. De fapt, e un business pe drepturi de autori. Anumiti producatori o fac bara-bara cu directorii de programe si cu cat mai superficiale sunt chestiile astea cu atat mai bine. O trupa serioasa o sa inceapa sa emita pretentii la un moment dat. Noi suntem un caz foarte atipic. Adica noi, dintr-o trupa de mainstream, am ajuns o trupa underground. Pentru mine, (radioul si televiziunea- n.r.) sunt statul paralel. Nu ma intereseaza de ei si nici lor nu le pasa de noi. Deci suntem intr-o perfecta armonie. Nimeni nu a spus ca nu dorim sa ni se mai difuzeze piesele. Dar, scuza-ma, eu nu gasesc niciun avantaj sa ma duc la o emisiune si sa cant o piesa play-back. Pentru ca mie nu-mi convine ca lumea sa ma creada mai putin credibil si sa nu mai vina la concerte pentru ca sunt un «sold out» care apare in fiecare saptamana la Capatos. Scuza-ma, nu“, a spus Radu.

Cu toate acestea, Radu si colegii lui de trupa au avut doar anul trecut peste o suta de concerte, in medie, cate un concert la trei zile, fiind, cel mai probabil, trupa cu cele mai multe concerte sustinute. Anul acesta insa vor petrece mai mult timp in studio, unde se pregatesc de lansarea unui nou album Bosquito, despre care spune ca va fi 100% electric.

„Nu folosim intrumente acustice de data asta. Sa nu va imaginati ca o sa sune ca Sepultura. O sa sune a Bosquito, dar cu alta instrumentatie. O sa fie niste piese frumoase, ca de obicei“, a adaugat el.

In paralel, Radu are si un proiect solo, in limba engleza, un folk american, cu patine de country si cu multe instrumente moderne.

„Cred ca niciun artist nu se poate regasi 100% intr-o singura formatie. Mai ales cand asculti foarte multa muzica, ai laturi ale personalitatii pe care nu le poti explora doar in bandul tau principal. E o chestie veche de cand lumea si pamantul cand majoritatea solistilor vocali ai unei formatii, dupa cateva albume, incet-incet au simtit nevoia sa faca si altceva“, spune Radu.

A facut cateva piese inregistrate in Islanda si cand s-a intors, cei de la casa de discuri i-au propus sa lanseze proiectul si in Romania.

“Nu am niciun fel de asteptare, pentru ca sunt constient ca lumea la inceput priveste cu reticenta orice schimbare de stil si mai ales pentru ca este in limba engleza. Prin urmare, absolut din start nu putea sa fie un succes de mainstream“, a precizat liderul de la Bosquito.

America, „puscarie fara gratii“
Radu Almasan ne-a povestit si despre perioada petrecuta in America, unde isi facuse o trupa – Madam Hooligan, alaturi de tobosarul de la Zdob si Zdub, Andrei Cebotari, insa totul s-a dus pe apa sambetei din cauza unui proces cu statul american, care le-a interzis practic sa mai cante.

„Noi, doi nebuni, am stat acolo 7 ani si am incercat sa facem chestia asta. Madam Hooligan,  in America, din punct de vedere artistic, a cam mers. In afara de obstacole inerente ale unui emigrant care vrea sa-si faca trupa, am cam reusit ce ne-am propus, pana in punctul in care noi, romanii implicati in proiect, am inceput sa avem niste probleme, niste procese cu statul american, niste procese care, asa pe hartie, prezinta un final fericit pentru ca le-am castigat. Nu mai aveam voie sa prestam o perioada in urma unui abuz facut de ei. Pana s-a rezolvat problema si s-a clarificat greseala lor a durat cam doi ani jumate-trei, perioada in care s-a dus si contractul cu casa de discuri si trupa noastra si casnicia mea si mai multe“, a povestit Radu.

Spune ca dupa sapte ani petrecuti acolo, tot nu stie ce inseamna  America, pe care o considera un fel de „puscarie fara gratii“. „Lumea normala, de pe strada, e senzationala si-mi place de o mie de ori mai mult decat aici in Europa. Ca sa zic ca am o problema cu America ar fi total eronat pentru ca-mi plac majoritatea oamenilor pe care ii cunosc in tara aia. Pacat ca marea majoritate nu are niciun cuvant de spus cand vine vorba de sistemul lor de administratie, de problemele lor sociale si nu neaparat pentru mine ca emigrant, mai mult pentru ei, ca locuitori ai acelui spatiu foarte frumos, care e ca o puscarie fara gratii. E o dictatura mascata. Noi nu am avut probleme cu nimeni din businessul nostru, toata lumea ne-a primit si ne-a dat o sansa, dar cand vine vorba de formalitati, de imigration, mai ales cand iti inventeaza tot felul de motive stupide, degeaba stai cu dosarul castigat, acasa, in sertar, pentru ca aia doi ani jumate nu ti-i mai da nimeni inapoi“.

„Cand am plecat, am vrut sa ma rup. La intoarcere, am avut surpriza vietii“
Initial, nu a vrut sa se intoarca acasa, ci sa ramana si sa o mai ia o data de la zero, insa au fost doua motive puternice care l-au intors din drum: familia si fanii Bosquito.

„Doi factori au contat pentru decizia mea de a ma intoarce acasa. Primul –  familia, doi –  fanii trupei Bosquito. Dupa 7 ani nu ma asteptam nici sa ma recunoasca lumea pe strada. Am zis, ca au trecut 7 ani, au venit altii. In momentul in care am plecat nu am tinut legatura absolut deloc cu ce se intampla aici, am vrut sa ma rup, si cand m-am intors aici m-au luat ca din oala. Pur si simplu a fost una din surprizele vietii mele“, a adaugat Radu.

Spune ca piesele vechi de la Bosquito au ajuns un fel de folclor, pentru ca multi pusti care ii canta piesele nici nu stiu ca sunt de la o trupa care se numeste Bosquito. „Asta inseamna ca piesa ta a devenit mai mare decat tine si ca piesele tale intra in folclor si atunci nu mai sunt ale tale.  Eu ma bucur ca le canta. Eu, cand am stat cu chitara si am facut piesele, nu m-am gandit cati bani o sa scot de pe urma lor, am vrut doar sa le stie lumea. Am inceput sa cant pe scena de pe la 15 ani si cred ca primii bani i-am facut pe la 20“, a mai spus artistul.

„N-am inteles de ce lumea voia sa arunce cu pietre intr-un copil de 16 ani“
Radu s-a nascut la Brasov si tot aici a facut primii lui pasi in muzica. Initial, tatal sau, care canta la chitara, credea ca dorinta lui de a canta e doar o faza si chiar i-a interzis sa puna mana pe chitara lui. Abia cand a vazut ca e hotarat, l-a sustinut.

„Eu mai incercasem sa fac 540 de chestii, de la sah la tango si fotografie si nu se mai agita. Credea ca e o faza de-a mea. Nici macar nu ma lasa sa pun mana pe chitara lui. Aveam interzis. Si intr-un final l-am convins de intentiile mele si am fost la Scoala populara de arta si profesorul de canto mi-a spus ca sunt prea mic si ca sa vin dupa ce mi se scbimba vocea si ca pana atunci imi recomanda sa fac un intrument. Si erau doua instrumente, pian si chitara, iar tata m-a intrebat ce vreau. Iar eu cum aveam poze cu Slash si cu Santana pe pereti, ce pian? Am zis sa facem chitara“, a mai spus Radu.

A avut si un moment de dezamagire si a vrut sa se lase definitiv de muzica, cand avea doar 16 ani si a fost invitat sa cante la un concert in aer liber, la Brasov, iar publicul l-a primit cu monede si pietre.

„Scrisesem eu niste piese, aveam vreo 16 ani, ca eram prin clasa a 10-a, si nu stiu cum-necum s-a intamplat sa ma cheme la un concert radio Brasov care se desfasura in Parcul Trandafirilor in Racadau si cantau Ro-mania, Genius, K1 chestii de astea, cine era pe vremea aceea in ‘96-’97. Si am venit eu, baiat gingas, cu o chitara, si am incercat sa cant niste piese… si majoritatea lumii de acolo din piata, nu stiu exact care a fost fenomenul, cred ca s-au luat unii dupa altii, au inceput sa arunce cu monede si cu pietre in mine practic, moment pe care il am imortalizat pe video si pot sa ma uit cum faceam slalom printre proiectile. N-am inteles de ce lumea voia sa arunce cu pietre intr-un copil de 16 ani care nici macar nu canta groaznic, poate nici foarte bine, dar oricum mai bine decat altii. Si am fost foarte demotivat si vreo cateva luni nu am vrut sa mai cant deloc. Am vrut sa dau la drept sau la jurnalistica“, povesteste Radu.

“Istoria” s-a schimbat insa radical cand a fost invitat de Adrian Tinca, cunoscut drept Coco, sa cante ca solist vocal cu trupa Experimental. Tot la Brasov si tot intr-un concert in aer liber, dar in Piata Sfatului.

„Initial, am fost foarte reticent, apoi am acceptat cu conditia sa facem foarte multe repetitii…Dar n-am facut foarte multe repetitii, iar dupa vreo doua-trei luni dupa primul incident am avut concert in Piata Sfatului, la un berar, seara. Si in momentul in care am suit pe scena, dupa ce ca imi dardaiau picioarele, aveam senzatia ca in public sunt tot aia cu monedele, care se uita la mine si care abia asteapta sa ma capseze. Si de data asta nici nu mai cantam niste melodii frumoase cu chitara, ci cantam Judas Priest-uri si de astea de-ale lui Coco. Si mi-am zis ca de data asta mi-o iau mult mai tare. Atunci era o aversiune fatisa fata de tot ce insemna muzica rock. Si cand am vazut ca trec doua-trei piese si ca nu arunca nimeni cu nimic, am prins curaj si am inceput sa fac ca Freddie Mercury pe scena si cand am terminat concertul ne-au bisat! Serios! A fost un super succes si am dat primele mele autografe. Stiu ca am avut asa de multe emotii si adrenalina, ca nu m-am dus cu taica-meu acasa cu masina, am luat-o pe jos pana in Steagul, ca sa ma calmez, sa pot sa-mi revin“.

Isi aduce aminte si ca dupa concertul cand se aruncase cu monede si pietre in el, colegii lui de liceu radeau de el si il strigau „lautarule“, iar dupa cel din Piata Sfatului nu mai zicea nimeni nimic.

„Dupa ce am inceput cu Bosquito si veneam aici si rupeam Piata Sfatului, toti veneau si voiau sa stau cu ei la o bere si spuneau: „Ba, dintotdeauna am zis ca esti un baiat talentat. De cand erai la liceu, ma. De cand te-am vazut am avut incredere in tine»“, spune Radu razand.

Cu masina de gunoi,  la repetitii
Tot din perioada de inceput, Radu ne-a povestit cum mergea cu masina de gunoi de la scoala la sala de repetitii pentru ca doi dintre colegii lui de trupa erau gunoieri. Cea de-a doua trupa in care a cantat Radu s-a numit Electric Noise Displayers, „un fel de Iron Maiden, dar cu piese si texte originale, un fel de Trooper de acum“, iar liderii trupei erau doi prieteni nedespartiti, care pe vremea aceea erau soferi pe masina de gunoi.

„Si cum eu nu aveam masina, ca sa ajungem mai repede la repetitii, veneau sa ma ia cu masina de gunoi. Si era amuzant pentru ca era la sfarsitul anilor ‘90, cand incepeau sa apara masinile tari in oras si aveam colegi care erau luati cu Audi-uri si BMW-uri… Si venea si masina de gunoi sa-l ia pe Almasan sa mearga la repetitii. Dar na, nu-mi cadeau galoanele. Singurul lucru care ma deranja era efectiv mirosul pestilential din cabina aia. Nu erau masinile faine de acum, ci niste rale de alea vechi, comuniste, in care daca stateai in gunoi sau in cabina, cam tot aia era. Colegii mei de trupa erau tot timpul murdari de gunoi si de ulei de masina. Dar nu i-a oprit sa cante si erau extrem de talentati. Cel putin chitaristul solo, Susu, este unul dintre cei mai buni chitaristi cu care am cantat eu in viata mea si am cantat cu destui. Deci asa talent pe baiatul ala, mai rar am vazut. Acum s-au mutat amandoi in Anglia, au familii, nu mai lucreaza pe masini de gunoi, sunt niste baieti respectabili. Nu stiu daca mai canta, dar daca o fac este doar din pasiune“, a adaugat Radu.

„Eu nu le datorez fanilor nimic, nici macar o explicatie in legatura cu viata mea“
Dupa mai bine de 20 de ani de cand s-a apucat de muzica, Radu Almasan sau „Bosquito“ cum mai este strigat uneori pe strada,  spune ca daca vrei sa faci performanta nu trebuie sa faci niciodata rabat de la calitate. Iar daca ai urcat pe scena, chiar daca ti-e rau, trebuie sa duci totul pana la capat.

„Mi s-a intamplat sa-mi fie rau si atunci anulezi concertul. Dar daca te-ai urcat pe scena, aia e. Mergi pana la capat, chiar daca ti-e rau. Am avut un concert dupa care m-au luat cu salvarea direct de pe scena si am stat doua saptamani in spital. Am avut infectie in gat, cu febra“, mai povesteste artistul.

In ceea ce priveste relatia cu fanii, Radu considera ca nu le datoreaza nicio explicatie cu privire la viata lui personala si nici fanii nu ii datoreaza lui nimic. „Eu nu le datorez  fanilor nimic, nici macar o explicatie in legatura cu viata mea. Si este foarte posibil ca intr-o zi sa plec la fel cum am mai facut-o. La fel, nici ei nu imi datoreaza nimic.  Eu nu ma duc sa trag de oameni de maneca sa vina la mine la concert, daca vor vin, daca nu, nu, daca vor sa ma asculte bine, daca nu, nu…Nu e treaba mea asta. Treaba mea e sa propun un produs, daca tie-ti place sau nu, asta e. Mi-ar placea sa-ti placa, nu zic ca nu, dar daca nu e, nu e. Atunci mi se pare relatia cea mai corecta. Tu nu te comporta cu mine ca si cum daca tie iti place muzica mea imi faci un favor. Eu ti-am facut tie un favor ca am facut-o, dar nici macar asa nu se pune problema pentru ca daca stau sa ma gandesc n-am facut-o pentru tine, ci pentru muzica“, a incheiat Radu.

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1107 (s) | 24 queries | Mysql time :0.013981 (s)