La 3 august 1914 se intruneste la Sinaia Consiliul de Coroana pentru a hotari linia pe care Romania trebuie sa o urmeze in politica sa internationala in conditiile in care la 29 iulie 1914 Austro-Ungaria declara razboi Serbiei si oficial se incepea Primul Razboi Mondial.
La respectivul Consiliu de Coroana, patronat de regele Carol I, au participat cei mai influenti oameni politici ai vremii, dintre care amintim pe Ion I.C. Bratianu, P. P. Carp, Take Ionescu, Al. Marghiloman sau Theodor Rosetti.
In urma acestei intruniri Romania si-a declarat neutralitatea amanand intrarea in Razboi pana in 1916. Desi statul roman facea partea din sistemul de aliante al Puterilor Centrale prin tratatul semnat la 1883, politicienii romani au decis neutralitatea tarii invocand printre altele ca tratatul semnat cu Austro-Ungaria prevedea ca Romania sa inceapa operatiunile militare doar daca Imperiul dualist era atacat de un stat tert, situatie neverificata avand in vedere ca Austro-Ungaria a atacat Serbia si nu viceversa.
Pentru regele Carol I decizia Consiliului de Coroana a fost o grea „lovitura” caci acesta era legat prin „sange” de Germania, aliata Austro-Ungariei din Primul Razboi Mondial, dar mai ales legat de tratatul semnat a carui respectare era pentru primul rege al Romaniei o chestiune de onoare. De altfel, situatia dificila prin care va trece regele in acea perioada reiese si din marturisirea facuta de acesta lui Take Ionescu care va marturisi ca regele i-a declarat ca „daca regret ceva, este ca n-am murit inainte de inceperea acestui razboi”.
In ziua de 16 septembrie 1914 Carol I i-a cerut secretarului sau personal, Louis Basset, sa redacteze textul prin care sa aduca la cunostinta poporului decizia de a abdica daca Romania va intra in razboi impotriva Puterilor Centrale.
Textul este publicat in continuare:
„Romani!
Un puternic avant national cere ca Romania sa intre in razboi cu Austro-Ungaria spre indeplinirea idealului visat de intregul nostru neam romanesc.
Neputand a ma impotrivi acestui curent, in care vad o primejdie pentrutara, nu-mi ramane decat a incredinta destinele mult iubitei noastre patrii unei Locotenente Regale.
O viata intreaga, inchinata ridicarii si maririi scumpului nostru popor, va fi pentru el cea mai sigura chezasie ca inima mea n-a incetat si nu va inceta niciodata de a bate pentru binele lui. Din tot sufletul, rog pe Atotputernicul sa-l pazeasca si sa-l ocroteasca”[2].
Asa cum rezulta din acest text, regele nu intentiona sa abdice in favoarea mostenitorului, Ferdinand, ci dorea o renuntare definitva a familiei Hohenzolern la tronul Romaniei.
Regele Carol I avea sa moara la 10 octombrie 1914 si astfel nu va fi nevoit sa recurga la acest gest care ar fi putut avea consecinte nefaste asupra viitorului tarii noastre.
[1] Take Ionescu, Regele Carol I in timpul razboiul, in „Universul”, din 23 decembrie 1919.
[2] Sorin Cristescu, Un proiect al regelui Carol I devine public dupa 83 de ani, in „Magazin istoric”, din 10 octombrie 1997.
foaienationala.ro
