“Pămantul” și “carcasă” sunt două sinonime exacte adresate omului. Noi suntem pămant și hidrogen, ne folosim de această carcasă doar că să putem fi identificați pe acest pămant care poate fi comparat cu un teren de fotbal, noi fiind simpli jucători care vin și pleacă. Suntem niște simple furnicuțe pe un imens mapamond, fiind obsedați de muncă și de a “reuși” în viață.
Greșim foarte mult din cauza neculturalizării și a dezinformării. Suntem proiecția a ceea ce credem, sau mai bine zis a îndoctrinării. Noi suntem foarte simpli și prin natură trebuie să fim fericiți, să zâmbim, să râdem. Să nu uităm că principalul nostru scop al vieții este acela de a fi fericiți, dar din păcate sunt prea puțini oameni care conștientizează acest lucru, deoarece societatea ne induce idei eronate în legătură cu dorințele sau idealurile despre viată, Nu avem nevoie de mașini scumpe, de case luxoase, sau de aroganțe scumpe. Avem un dar numit viată. Nimeni nu poate explică exact cum a apărut, sau menirea ei. Tot ce trebuie să facem e doar să ne bucurăm de acest dar și să-l omagiem prin fericire, autodepășirea condiției, și prin unicitate.
Fără unicitate, oamenii în esență sunt triști deoarece, majoritatea părerilor și ideilor lor sunt mulate și modelate față de persoanele din cercul lor. Acești oameni mereu trebuie să se muleze după cineva sau după părerea sau ideea cuiva, ei rămân unici doar în teorie și că înfățișare. Nefiind unic, nu pot să te autodepășești, deoarece nu te cunoști, prin urmare nu ai ce să autodepășești.
Suntem diferiți, avem plăceri diferite, dorințe diferite, dar un punct comun pe care îl ignorăm, adică viață și comuniunea. Noi avem o existență foarte scurtă și nu luăm nimic cu noi după moarte. Suntem cu toții conștienți de asta, dar totuși ne urâm unii pe alții.
În concluzie, să ne bucurăm cât mai mult, să ne autodepășim și să fim noi.
sursa: Fii Open Minded
