Sodiul are roluri esentiale in organism. „Bun prieten cu apa, este responsabil in special de mentinerea volemiei si a tensiunii arteriale, precum si a retinerii apei in celule. Insa, sodiul este implicat si in transmiterea impulsurilor nervoase, in contractia musculara, in contractia muschiului inimii, precum si in absorbtia si transportul glucozei, aminoacizilor sau clorului“, explica dr. Elena Tanase, medic specialist medicina interna, consultant de nutritie la Clinica DigestMed, potrivit Adevarul. Astfel, un nivel redus de sodiu va avea drept consecinta scaderea tensiunii arteriale, cu stare de slabiciune, oboseala, tahicardie, crampe musculare. Manifestarile vor fi cu atat mai severe, cu cat deficitul este mai important, adauga specialistul.
Sodiul din alimentatie este absorbit la nivel intestinal, intr-o proportie dependenta de ingestie. „Adica, daca mancam mai mult, vom absorbi mai mult. In cazul unui aport crescut, ii va creste concentratia in sange, declansand reflexul de sete. Ingestia ulterioara a apei va fi urmata de normalizarea nivelului seric de sodiu.“ Eliminarea sodiului se face pe cale renala in proportie de pana la 95% si implica mecanisme reglatorii complexe, in care functionalitatea normala a rinichiului joaca un rol esential. „Adica un aport excesiv de sodiu poate fi, un timp, compensat in contextul unei functii renale normale. Insa aportul constant excesiv de sodiu, respectiv de sare, este fara indoiala implicat in aparitia hipertensiunii arteriale – in special la asa numitii sensibili la consumul de sare.“ Mai mult decat atat, atrage atentia medicul, acest aport excesiv, constant, se asociaza cu cresterea eliminarii ionului de calciu, cu aparitia pietrelor la rinichi, si in unele cazuri chiar cu aparitia osteoporozei. Excesul de sare este un factor favorizant al obezitatii, independent de aportul caloric, si exista studii care il citeaza ca factor proinflamator.“ Dupa cum se intelege nu e bine nici prea mult, nici prea putin. Ghidul American de nutritie recomanda un aport zilnic de sodiu de 2.300 de miligrame, echivalentul a aproape 6 grame de sare – o lingurita de sare. „Insa, mult mai frecvent, consumul de sare al populatiei este cel putin dublul acestei cantitati recomandate. Cand vorbim despre aportul de sodiu, acesta vine ca element continut in mod natural in alimente – neprocesate, plus ca element adaugat la procesarea sursei, in special prin adaosul de sare de bucatarie – clorura de sodiu.“
Şi ca sa ne facem o idee, carnea neprocesata contine in mod natural in jur de 300-400 de miligrame de sodiu/100 de grame, pe cand sunca presata ajunge la 1.500 miligrame/100 de grame, laptele dulce/iaurt are 50 de miligrame de sodiu/100 de grame, branza proaspata 30 de miligrame/100 de grame, pe cand telemeaua ajunge la 1.500-2.000 de miligrame de sodiu/100 de grame. Legumele au un aport variabil de la 10 miligrame/100 de grame, in cazul ciupercilor; pana la 100 de miligrame/100 de grame cand vorbim de morcov; cerealele au functie de produs-cantitate sub 50 de miligrame/100 de grame fainurile, pana la 400-500 de miligrame/100 de grame, painea. Fructele au cantiate neglijabila. Un gram de sare de bucatarie aduce 400 de miligrame de sodiu. „Insa nu trebuie sa uitam ca sodiul se gaseste si alte saruri adaugate in procesarea industriala, adica in glutamatul de sodiu, in benzoatul de sodiu sau nitratii/nitritii de sodiu, folositi alaturi de sare drept conservanti sau aditivi alimentari. Sigur ca acest aport va fi unul semnificativ sau nu functie de cantitatea si frecventa cu care se consuma aceste preparate procesate.“
Sarea de bucatarie pe langa un excelent conservant al alimentelor, are propritetatea de a intensifica aroma preparatului gatit, adica da savoare si gust mancarii, fiind astfel foarte indragita de majoritatea dintre noi. „Insa, daca stam si analizam, o alimentatie variata in produse naturale, aduce o parte semnificativa de sodiu, astfel incat devine foarte usor sa fim excesivi cu aportul de sare prin adaugarea la preparare. Asa cum am precizat mai sus, o functie renala normala este, in general, capabila sa faca fata unui aport crescut de sare pentru o vreme. „Insa, in timp, pot aparea diverse afectiuni secundar acestui aport excesiv. In plus, exista categorii de pacienti, in special cei cu boli hepatice si renale, la care aportul de sare se limiteaza, initial sub forma recomandarii de a nu mai adauga sare la prepararea mancarii, si ulterior, functie de gravitatea afectiunii, se poate merge pana la limitarea cantitativa a alimentelor care contin, in mod natural, o cantitate mai mare de sodiu.“ In concluzie, avem nevoie de sare, insa trebuie sa fim cu bagare de seama la cantitate. „Gandul ca intr-o zi putem manca pana la 6 grame de sare, adica ceva mai mult decat un plic de sare, poate fi linistitor la prima vedere. Insa avand in vedere ca sodiul este prezent in mod natural in alimente, putem adauga o cantitate de sare la prepararea lor insa nu foarte mare si in niciun caz peste aceasta cantitate nu are rost sa mai adaugam in farfurie – asa cum se intampla de multe ori“, conchide medicul, potrivit sursei citate. S.D.
