marți, 19 martie, 2024

SCOLARII SI LICEENI BARLADENI IN PERICOL! DOUA JOCURI POT PROVOCA TRAGEDII!

Distribuie:

Publicat:

După “ balena albastra”, jocul care a făcut ravagii in lume acum in școlile si liceele bârlădene adolescenții se distrează cu “ vrei sa devii o Zana” sau “ Granny”- bunica. Acestea pot fi descărcate de pe platformele online si sunt jucate ori de pe telefoanele mobile ori de pe calculator. 

Doi adolescenți barladeni ne-au declarat, sub protecția anonimatului , ca aceasta noua “ moda” este de aproximativ câteva luni bune, si au colegii care prefera sa stea in casa sa se joace din fata calculatorului decât sa iasă la joaca. “

“ Vrei sa devii o Zana” este asemanator “ balenei albastre”, adică are taskuri ( cerințe) de îndeplinit, de genul sa dai drumul aragazului, sa te trezești cu noaptea in cap astfel încât aceste lucruri le țin mintea ocupată si uita chiar sa mănânce. “

“ Granny” , este un joc morbid și cu grafică extrem de violentă, care poate fi descărcat și AppStore și din Google Play. Personajul principal este o bunică-zombie, care îl ”urmărește”pe jucător și provoacă scene sângeroase, inclusiv cu elemente de canibalism. 

Iată ce scrie un utilizator “ Am vazut ca ati bagat update nou si mie frica sa ma joc granny, asa ca imi instalez un mod sa vad paianjenul. Prietenul meu îmi spunea ca daca nu ii dau de mancare ma va manca si mie foarte frica.” 

Acestea au devenit extrem de populare printre elevi, inclusiv printre cei din clasele I-IV,la Barlad.

“Copii de 10-12 ani dezvoltă dependenţă de jocuri care le pun viaţa în pericol”. 

Am solicitat si răspunsul unui psiholog in legătura cu felul cum parintii pot gestiona acest lucru, dar si întocmirea unui profil psihologic al tânărului care joaca astfel de jocuri. 

Loredana Dobrin, psiholog , a fost cea care ne-a ajutat sa intelegem aplecarea adolescentilor către aceste noi “ activitati”. “

“ In primul rând scoateţi smartphone-ul din viaţa familiei dumneavoastră! Ştiu, am auzit în repetate rânduri: „dar va fi marginalizat, vor râde copiii de el, nu se poate fără!” Studiaţi problema – paradoxal, internetul abundă de materiale informative valoroase pe această temă – cântăriţi avantajele şi dezavantajele fiecărei alternative şi decideţi în cunoştinţă de cauză! 

Petreceţi timp plăcut şi de calitate cu copilul dumneavoastră! Jucaţi-vă, plimbaţi-vă, discutaţi cu el despre ceea ce îl preocupă şi faceţi aceasta cu o atitudine curioasă, recunoscând copilului statutul său de „expert” în lucrurile care îl preocupă! S-ar putea să descoperiţi că deja copilul dumneavoastră e la vârsta la care e „alergic” la sfaturi. Amintiţi-vă că vă puteţi influenţa copilul prin exemplul dumneavoastră personal!

Aveţi în vedere că un copil care până de curând petrecea ore în şir pe zi jucându-se pe telefon este un copil care, cel mai probabil, va întâmpina serioase dificultăţi în a-şi umple surplusul de timp pe care îl are la dispoziţie! Deci fiţi pregătiţi să oferiţi alternative: jucaţi-vă cu copilul dumneavoastră, , ieşiţi în aer liber, ajutaţi-l să-şi descopere noi domenii de interes şi apoi ajutaţi-l să-şi dezvolte cunoştinţele şi competenţele în acel domeniu. Poate fi o activitate sportivă, tot aşa cum poate fi o activitate artistică sau, pur şi simplu, puteţi descoperi că pe copilul dumneavoastră îl interesează să gătească, să se implice în activităţi de grădinărit, sau să studieze lucruri dintre cele mai excentrice (animale preistorice, astronomia, etc.) 

Asiguraţi-vă că băiatul/ fetiţa dumneavoastră are acces la copii cu care se poate împrieteni (nu pe reţelele de socializare, şi nu pentru a vorbi despre next level-ul la jocul Granny!), copii care împărtăşesc interesul copilului dumneavoastră (cel despre care am discutat la punctul 3!) 

Conectaţi-vă copilul la acel mod în care dumneavoastră v-aţi trăit copilăria – nu pentru că suntem nostalgici, ci pentru că acolo veţi găsi repere sănătoase pentru educarea şi formarea copiilor dumneavoastră!” 

Tot psihologul Loredana Dobrin ne-a atras atentia asupra personalității celor care aleg sa își petreacă timpul in compania acestor jocuri in devafoarea relaționări cu semenii. “

“ Sunt copii care nu au încredere în ei înşişi pe cât ar merita să aibă. Un copil care simte compulsiv nevoia de a demonstra telefonului mobil (sau, personificând, grupului de „prieteni”) că poate răspunde cu succes unei provocări aberante este probabil un copil care simte nevoia să-şi camufleze în bravură sentimente de neputinţă, de inutilitate, de lipsă de valoare. Aş spune că fac parte din categoria copiilor care n-au descoperit încă faptul că ei merită să fie iubiţi doar pentru că sunt copiii părinţilor lor/ nepoţii bunicilor lor; sunt prinşi în cercul vicios care le dictează imperativul de a demonstra tot timpul că ei pot, ei merită, ei sunt suficient de buni (din păcate, fără a putea preciza cât este suficient, unde anume se pot opri cu demonstraţia). Petrec mult timp nesupravegheaţi de părinţi, se confruntă cu probleme de relaţionare cu semenii, au dificultăţi în a iniţia inte

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img