News Flash:

Scrisoare pastorala : Preasfintitul Ignatie, Episcopul Husilor - In cautarea duhului pierdut al Craciunului

10 Decembrie 2017
2323 Vizualizari | 0 Comentarii

Avand in minte si in inima aceasta icoana a Craciunului de ieri si a celui de astazi, rogu-va, transmiteti copiilor, nepotilor si prietenilor dumneavoastra duhul frumos, plin de lumina si de puritate al praznicului Nasterii Domnului Iisus Hristos, asa cum ni-l pune la indemana spre traire Sfanta noastra Biserica Ortodoxa si asa cum l-am trait odinioara si il traim fiecare in parte, adica  prin jertfa de a merge la biserica si de a va impartasi cu Sfanta Cuminecatura, prin bucuria colindelor care Il vestesc pe Pruncul Sfant al Betleemului, prin dragostea intalnirii cu membrii familiei, prin bunatatea si milostivirea darurilor facute copiilor dumneavoastra, dar si celor sarmani, amarati si abandonati, prin sinceritatea relatiilor cu semenii dumneavoastra, prin nevinovatia sufletului si prin trairea credintei ortodoxe cu toate fibrele fiintei.

† Ignatie

din mila si purtarea de grija a Celui de Sus

Episcop al Husilor,

iubitilor frati preoti, ostenitorilor din sfintele manastiri si alesului popor a lui Dumnezeu, har imbelsugat, pace nemasurata, liniste indestulatoare si bucurie sfanta de la Hristos Cel nascut in ieslea saraca si luminoasa  a Betleemului, iar din parte-mi parinteasca imbratisare

„Cel Unul-Nascut mai inainte de veci (...) ia trupul meu, ca eu sa-I fac in mine loc Cuvantului Lui. Imi ia trupul meu ca sa-mi dea Duhul Lui. Imi da si-mi ia ca sa-mi dea visterie de viata. Imi ia trupul meu ca sa ma sfinteasca. Imi da Duhul Lui ca sa ma mantuiasca”[1]

Cinstiti slujitori ai Sfintelor Altare,

Iubiti frati si surori impreuna-rugatori,

Colinde la fereastra, bucuria intrunirii in familie, revederea celor dragi, voie buna, frunti descretite, inimi deschise spre trairea credintei, minti insetate de a pricepe taina zilei de astazi, ganduri de dragoste curata pentru cei din jurul nostru, copii cu sufletul in asteptarea darurilor, tineri si batrani cu chipuri luminate de harul acestei sfinte praznuiri si suflete care s-au pregatit, prin post si rugaciune, sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos – aceasta este atmosfera de har si de frumusete a sarbatorii Craciunului, adica a venirii lui Dumnezeu-Fiul, prin intrupare curata din Preasfanta Fecioara, printre noi oamenii. Nu numai ca ne cerceteaza Dumnezeu, ci El Se face ca unul dintre noi si ramane pururea, in chip duhovnicesc si real, prin Sfanta Cuminecatura, Trupul si Sangele Lui, prin innoirea firii noastre, printre noi si in noi. Ia trupul nostru, traieste, in chip nepacatos, viata noastra cu toate ale ei: foamete, sete, suferinta, singuratate, tristete si mai ales iubire nesfarsita pentru orice om ratacit de pe calea credintei, pentru orice om care, din pricina pacatului, a divortat de Dumnezeu, pentru orice om care si-a pierdut sensul vietii, pentru orice om care este afundat in groaza singuratatii, pentru orice om care traieste drama sfasietoare a unei lumi pline de ura si dispret, pentru orice om care simte, din plin, durerea neimplinirii, pentru orice om care traieste in saracie lucie si pentru orice om pe a carui fata sunt incrustate darele suferintei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu-Fiul, prin nasterea Sa in aceasta lume si prin indumnezeirea firii noastre omenesti, ne descopera, la modul deplin, adevarata icoana a ceea ce inseamna omul: iubire fara de margini si neconditionata, har si vietuire dumnezeiasca, rugaciune neincetata si curatia inimii, demnitate si libertate.

Iubiti credinciosi,

Inevitabil, in aceste zile de sarbatoare sfanta, mintea constata si inima traieste, la modul nostalgic, frumusetea de basm si de lumina a sarbatorilor de altadata. Amintind acele vremuri, nu doresc sa ma rezum la tendinta formala a adultului  de a-si idolatriza sau idiliza trecutul. Fara a idealiza, in mod gratuit, experientele din trecutul nostru, cei de dinaintea noastra, chiar si noi insine, am fost martorii unei intelegeri mai drepte si a unei trairi mai cuvenite a tot ceea ce insemna bucuria praznicului Craciunului. Oricine se uita cinstit in urma, isi va da seama limpede cat de mult ne-am schimbat. Iernile erau ierni, pentru ca prea putini dintre noi stiam sa murdarim albul curat al zapezii naturii prin defrisari ilegale de paduri, prin gunoaiele aruncate la voia intamplarii, prin exploatarea zacamintelor naturale doar pentru a ne imbogati in chip rusinos si prin uciderea nesabuita a animalelor pe cale de disparitie din fauna tarii noastre. Colindele erau colinde, nu prilej de benchetuiala si adorare a pruncului gastronomic din noi, ci de vestire, de slavire si cinstire a Pruncului nascut in ieslea saraca a Betleemului. Ajunul Craciunului era Ajun prin priveghere rugatoare si postire sfanta, nu oboseala si ghiftuiala trupeasca care ne impiedica sa participam la slujba din ziua de Craciun, considerata optionala si putin importanta. Mersul la biserica in ziua sfanta „cand colindele se canta”, era de la sine inteles, implicand intreaga familie, cu mic cu mare. Simplitatea pregatirii pentru aceasta sarbatoare era simplitate, nu risipa de energie in a cutreiera toate mall-urile pentru a ne satisface pofta dupa cele materiale. Mos Craciun era Mos Craciun, iar nu „craciuni” cocacolizati de albul si rosul reclamelor pacatoase agresive, nu „craciunite” imbracate tocmai pentru a ne murdari privirea si inima. Povestea spusa copiilor despre nasterea Domnului in ieslea saraca a Betleemului cu Maica Domnului care cauta salas pentru a naste pe Pruncul Mantuitor, cu pastorii care primesc vestea din cer de la ingeri, cu magii care vin de la Rasarit, ca sa-I aduca daruri si sa se inchine Pruncului, capata valoare de credinta, nu miros de legenda depasita in care nu merita sa credem. Convingerea si trairea ca suntem contemporani cu evenimentul Nasterii Domnului erau complete si deplin asumate, pentru ca acel „astazi S-a nascut Hristos” din colind sau „Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste” din condacul Sfantului Roman Melodul erau realitati clare si apropiate inimii, nu simple amintiri sau referinte istorice despre un episod din viata lui Hristos care a avut loc acum peste 2000 de ani. Deci, Craciunul era Craciun cu Hristos cel intrupat, cu Pruncul Sfant din ieslea saraca a Betleemului, cu traditiile noastre sfinte, cu colinde pe toate vaile si oameni bucurosi cu putinul celor puse pe masa si cu multul har al bucuriei pe care il daruiesc din plin aceste zile sfinte de sarbatoare.

Din pacate si fara a generaliza, in aceste vremuri dominate de un consumism feroce, semnificatia sarbatorii Nasterii Domnului este amplu captusita de materialism. E mult mai simplu sa te zbati pentru achizitionarea unui brad sau a unei retete culinare, specifice acestor sarbatori, decat sa te lasi patruns de nevinovatia Pruncului nascut in ieslea Betleemului, decat sa asimilezi, in tacere si rugaciune, atat cat este cu putinta omului, taina de negrait a coborarii lui Dumnezeu-Omul printre noi oamenii. Bucuria e mai mult un efect al desfatarii trupesti decat o realitate spirituala. Nu am auzit inca pe cineva – si daca vor fi fiind, sunt mult prea putini – sa se planga de faptul ca Hristos inca nu S-a nascut in inima si viata lui. In schimb, daca nu vine „mosu” si nu „descinde” vreun brad din padurea seculara, totul pare sumbru si fara sens. Craciunul lumii de astazi este o explozie de lumini exterioare care nu au puterea de a inlatura intunericul spiritual al urii, al rautatii, al coruptiei endemice care vlaguieste acesta tara, al manipularii, al minciunii grosolane si al ateismului intolerant promovat sub masca vicleana a tolerantei. In acest fel, ajungem sa sarbatorim „craciunuri” fara de Hristos. De aceea, Biserica este chemata, prin cateheza si cuvant de duh apasat, sa restaureze semnificatia si frumusetea profunda a acestor sarbatori uimitor de minunate in constiintele oamenilor.

Iubitii mei fii sufletesti,

Avand in minte si in inima aceasta icoana a Craciunului de ieri si a celui de astazi, rogu-va, transmiteti copiilor, nepotilor si prietenilor dumneavoastra duhul frumos, plin de lumina si de puritate al praznicului Nasterii Domnului Iisus Hristos, asa cum ni-l pune la indemana spre traire Sfanta noastra Biserica Ortodoxa si asa cum l-am trait odinioara si il traim fiecare in parte, adica  prin jertfa de a merge la biserica si de a va impartasi cu Sfanta Cuminecatura, prin bucuria colindelor care Il vestesc pe Pruncul Sfant al Betleemului, prin dragostea intalnirii cu membrii familiei, prin bunatatea si milostivirea darurilor facute copiilor dumneavoastra, dar si celor sarmani, amarati si abandonati, prin sinceritatea relatiilor cu semenii dumneavoastra, prin nevinovatia sufletului si prin trairea credintei ortodoxe cu toate fibrele fiintei.

Daca vreti sa avem copii integri si nemanjiti de uratul pacatului si al necinstei, nu ii lasati sa fie educati de ideologiile seducatoare si teroriste ale progresistilor liberali, adica ale celor care au drept tema centrala a propagandei lor furibunde necredinta, renuntarea la traditie, apararea intereselor de grup, nu ale persoanei unice ca si chip a lui Dumnezeu si lupta de clasa intre necredinciosi si credinciosi. Atunci cand ii vedeti pe copiii dumneavoastra agitati si tulburati, nu le aruncati in brate tablete sau telefoane mobile, pentru ca ei au nevoie de dragoste si atentie, nu de obiecte care sa ii transforme in „instrumente ale instrumentelor lor”[2] sau care sa ii transforme in fiinte insensibile la suferinta si necazul celuilalt. Nu-i lasati sa fie educati numai de televizor, de facebook sau de mediul online, pentru ca vor dobandi o viziune stramba, unilaterala si neputincioasa asupra vietii. Atunci cand viata le este in sminteala si poticnire, cultivati-le sufletul prin rugaciune, prin dragoste, prin sfat intelept si prin rabdare. Umpleti-le sufletul de credinta si de nevinovatia lui Hristos Cel nascut in Betleem, pentru ca numai asa ii veti avea luminosi si increzatori, chiar si atunci cand viata, in curgerea ei, ii poate dobori. De modul cum le transmiteti credinta Bisericii noastre copiilor dumneavoastra, depinde frumusetea si curatia neamului nostru romanesc.

Incredintandu-ma rugaciunilor dumneavoastra, acum cand impreuna suntem chemati sa lucram la mantuirea sufletelor noastre si la trairea credintei noastre ortodoxe, va cer staruitor sa-I spuneti lui Dumnezeu ca in tot ceea ce fac si gandesc sa fiu pastorul „cel bun care isi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), iar „cuvintele mele sa fie ca ale lui Dumnezeu; slujba mea sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos” (I Petru 4, 11).

Sarbatoarea Craciunului, a Anului Nou si a Bobotezei sa va aduca partasie de mai multa bucurie, de mai multa iubire, de mai multa nevinovatie si de mai multa seninatate. Sarbatori luminoase, frumoase si bucuroase. La multi ani, plini de Dumnezeu.

Al vostru parinte si frate de tot binele voitor si fierbinte rugator,

† Parintele Episcop Ignatie al Husilor

    
 

[1] Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la sarbatori imparatesti si Cuvantari de lauda la sfinti2 (PSB 14, serie noua), traducere din limba greaca veche de Pr. prof. Dumitru Fecioru, introducere de Ierom. Policarp Pirvuloiu, Bucuresti, Editura Basilica, 2015, p. 52

[2] Diacon Adrian Sorin Mihalache, Esti ceea ce traiesti. Cateva date recente din neurostiinte si experientele duhovnicesti ale Filocaliei (col. Media Christiana, seria Lumina), Bucuresti, Editura Trintas, 2017, p. 217

Distribuie:  
Loading...

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.0712 (s) | 24 queries | Mysql time :0.015523 (s)