News Flash:

Securistii, schimbati cu oengisti

9 Martie 2017
441 Vizualizari | 0 Comentarii
Bogdan Chirieac a facut o remarca ce m-a socat: majoritatea ONG-urilor sunt de dreapta. Gandindu-ma mai bine, si experienta mea sustine aceasta estimare. Aici nu e vorba despre organizatiile nonprofit animate de o vocatie nobila de a se angaja in rezolvarea multimii de situatii dramatice din zonele sociale cele mai defavorizate. Ci despre ONG-urile militante in sfera politicului.

De ce totusi ma socheaza? Ma asteptam ca ONG-urile sa fie asociate cu neguvernamentalul, cu comunitatea informala, cu „societatea civila“; deci cu initiativele comunitatii. Ele se nasc din nevoile si aspiratiile noastre, ale tuturor, ale oamenilor de pe strada si de acasa. Si oamenii sunt mai degraba de stanga. Asociatiile si organizatiile „nonguvernamentale“ de stanga sunt, curios, mult mai putine in Romania. Abia in ultimii ani au aparut organizatii nonguvernamentale influente, neangajate politic si care vorbesc in numele comunitatii.

Invadarea spatiului neguvernamental de organizatii de dreapta i-a facut pe multi sa nu se simta reprezentati de „societatea civila“. Sub aceasta eticheta sunt sustinute partidele si guvernarile de dreapta. Ciudat, sunt sustinute cu pasiune si guvernele cele mai nepopulare.

Mondialism gol si antinational

Incerc sa identific programul dreptei „societatii civile“. Singurele care imi vin in minte sunt doua teme: un mondialism gol, cu o clara tenta antinationala si o critica continua a stangii politice, acuzata constant de „comunism“.

In ultima luna, ONG-urile de dreapta au preluat de la presedinte si lupta impotriva „penalilor“. Este o inovatie politica: utilizarea neconstitutionala a etichetarii de „penal“ a unei persoane, care de fapt se bucura de presupozitia de nevinovatie, doar pe simpla suspiciune ca ar fi incalcat vreo lege. Realizam ca potential toti romanii sunt „penali“. Chiar si presedintele tarii este „penal“, sau nu?

Condamnari care incep sa para adesea nedrepte

In ultimul timp am devenit constienti de faptul ca sistemul juridic romanesc este predominant represiv. Arestarea preventiva, dintr-o exceptie, a devenit o practica curenta. Sunt tinute in inchisoare persoane doar pe baza suspiciunii ca ar fi… Gestul degradant de a plimba in vazul public persoane, in ciuda presupozitiei de nevinovatie, cu catuse, desi evident ca nu sunt violente... Justitia noastra actuala pare sa fie dominata de un alt principiu: „Decat sa scape un vinovat, mai bine sa pedepsim noua nevinovati“. Condamnari care incep sa para adesea nedrepte, excesive, in timp ce marii hoti scapa usor. Sunt tot mai multe procese evident motivate politic sau de animozitati personale. Mesajul pare sa fie: populatia sa fie cuminte, sa-i fie teama. Apare o noua forma a dictaturii: dictatura birocratiei si acum dictatura procuraturii.

Despre violenta „societatii civile“

Sunt socat de violenta „societatii civile“ impotriva unui act normal, animat in intreaga lume de intentii nobile umane si sociale: gratierea. Care e mesajul? Pericolul cel mare pentru Romania nu este proasta guvernare sau coruptia tolerata, ci gratierea unor persoane care zac in inchisori mizere.

„Societatea civila“ mi se pare straina si din alt motiv. In Romania, ca, de altfel, si in celelalte tari foste socialiste, marea majoritate a ONG-urilor au pornit nu de la nevoia interna de asociere, ci „din afara“. Soros a venit in primele zile ale anului 1990 si a intemeiat o fundatie care a finantat masiv miscarea ONG-ista.

Tot mai mult am sentimentul ca multe ONG-uri sorosiste nu promoveaza interesele populatiei, ci sunt un fel de gardieni, ca nu cumva sistemul politic ales de populatie sa aiba o orientare de stanga.

Intreaga tranzitie a Romaniei s-a caracterizat printr-un parteneriat intre „societatea civila“ si stat. Statul a inceput sa se teama de ONG-uri si a preluat finantarea lor. Acest parteneriat este profund antidemocratic. Eu merg la vot si aleg organisme publice. Dar statul pe care l-am ales se declara incapabil si deleaga functii importante ale sale unor organizatii pe care nu noi le-am ales si situate dincolo de orice control public.

Si organismele politice internationale au o suspecta preferinta pentru „societatea civila“ romaneasca. Ne preseaza sa le acordam pozitii de influenta si sa le finantam.

Postacii din spatele mesajelor

Pana nu demult, ONG-urile au facut lobby pe langa institutiile politice, nationale si internationale. Au fost active in mass-media. Exercitarea presiunii politice asupra statului a facut ca acesta sa adopte o viziune ONG-ista. Constatam cu surpriza ca asistam la o schimbare de strategie: explozia preferintei pentru difuzare de mesaje pe Internet. Naivi, ne asteptam ca Internetul sa fie un spatiu al comunicarii libere, inalt personalizata. Oamenii isi comunica reciproc parerile lor. Punem pret pe comunicarea directa pentru ca ne da sansa sa iesim din singuratate si sa aflam ce cred ceilalti. Sunt surprins insa ca majoritatea mesajelor pe iInternet sunt suspect inregimentate la o viziune politica de dreapta, dar nu cu argumente, ci cu invective violente si subculturale. Riscul este ca Internetul poate deveni un spatiu anonim de comunicare si deci usor de murdarit. A aparut suspiciunea ca in spatele mesajelor nu stau persoane care isi exprima modul in care simt si gandesc, ci simpli „postaci“, platiti sa difuzeze nu ce cred ei, ci mesaje ale altora.

Informatori ai societatii comuniste, inlocuiti cu formatori de opinie platiti

Reteaua de informatori ai societatii comuniste este inlocuita de reteaua de formatori de opinie platiti. Au aparut postacii, o noua profesie. Ei nu culeg informatii, ci difuzeaza mesaje de schimbare a opiniilor. O asemenea constatare ma deruteaza. Discut cu o persoana pe care o cunosc de mult si apreciez punctele sale de vedere, chiar daca sunt diferite de ale mele. Acum pot sa ma intreb: tot un postac sau persoana pe care o stimez? Sa nu mai am incredere in ceilalti? Riscul unei noi scindari: noi, naivii, incercand sa intelegem cu capul nostru lumea in care traim, si postacii, care par sa fie platiti. De cine? E cazul sa luam problema in serios.

Ne inconjoara multe fapte ciudate. Daca sunt adevarate, care este explicatia aparitiei unui sistem atat de ingrijorator? O posibila explicatie sociologica. Cum pot fi explicate explozia miscarii ONG-iste si sustinerea ei de catre stat?

Sa exploram o alta perspectiva: manipularea „societatii civile“ ca o componenta a strategiei tranzitiei, practicata in Romania. Tranzitia a fost realizata prin implementarea unei reforme insuficient gandite, cu costuri sociale enorme: reducerea la jumatate a locurilor de munca, scaderea veniturilor, o explozie a saraciei. Cum poti asigura evitarea revoltelor sociale? Prin promovarea unei ideologii a acceptarii saracirii ca fiind inevitabila. Nu pot sa uit expresia preferata a lui Basescu: ce vreti? Grasul (saracul) care sta in spatele slabului (bogatul). Ha, ha, ha! Sa le oferi tinte false. Deci succesul tranzitiei este asigurat doar: multi saraci care nu se revolta. Si, culmea, sa ii convingi, asa cum s-a intamplat, sa iasa in strada sa protesteze fata de clementa si comunism.

Se cauta mesaje care ar avea ca efect starnirea unei reactii emotionale. Sunteti comunisti, ii sustineti pe lenesi, pe „asistati“, ii sustineti pe „penali“ (cine sunt acestia, evident, decidem noi). Sa fie bagati tot mai multi la inchisoare si tinuti cat mai mult acolo. Dar tema constanta este acuzarea partidelor de stanga de a fi comuniste. Dupa 27 ani, incepe sa-mi fie tot mai neclar ce inseamna comunism. Da, ceva urat, cu siguranta ceva penal.

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1025 (s) | 35 queries | Mysql time :0.020805 (s)