Dana Girbovan, presedintele Uniunii Judecatorilor din Romania(UNJR), explica intr-o postare pe Facebook necesitatea modificarii legii privind raspunderea magistratilor, care in forma actuala este inaplicabila.
„Vad ca se continua dezbaterea publica daca statul poate sau are obligatia sa porneasca actiunea in regres impotriva unui judecator sau procuror care a generat o eroare judiciara, ca urmare a unei actiuni facute cu rea credinta sau grava neglijenta, unii sustinand ca de indata ce statul plateste, acesta si trebuie sa se intoarca contra magistratului. Conform Constitutiei, a jurisprudentei CCR si a documentelor internationale statul nu se poate intoarce cu actiune in regres contra magistratului in toate erorile judiciare, ci numai in acelea in care s-a dovedit in prealabil ca acesta a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta.
Cum am explicat intr-o postare anterioara, pentru a exista cadrul ca statul sa exercite actiunea in regres e nevoie sa fie intrunite urmatoarele conditii:
1. Despagubirea pentru o eroare judiciara
Pentru aceasta, prima data trebuie stabilita eroarea, apoi platite despagubirile. Abia in momentul platii se produce "paguba" si, astfel, se indeplineste prima conditie pentru a se putea exercita actiunea in regres.
2. Constatarea relei credinte sau a gravei neglijente
Dupa ce statul este obligat la plata despagubirii, pentru a putea exercita actiunea in regres, statul trebuie sa initieze in prealabil procedurile pentru a constata daca judecatorul sau procurorul a actionat cu grava neglijenta sau rea credinta.
3. Actiunea in regres propriu-zisa
Abia dupa ce s-a constatat definitiv ca judecatorul sau procurorul a actionat cu rea credinta sau grava neglienta sunt intrunite conditiile pentru ca statul sa exercite actiunea in regres contra judecatorului sau procurorului care a generat paguba.
Problema cu actuala prevedere legala nu era cu acel "poate", ci cu faptul ca legea era inaplicabila din cauza ca:
1. Impunea conditii/limite pentru situatiile de erori judiciare in care se plateau despagubiri (trebuia apriori stabilit ca judecatorul sau procurorul a actionat cu rea credinta sau grava neglijenta, ceea ce-i incalca drepturile celui vatamat).
2. Termenele de prescriptie erau foarte scurte, fapt ce impiedica ca procedurile sa se indeplineasca in cursul acestora, astfel incat dreptul statului la actiunea in regres era prescris.
Asadar, in forma actuala a legii, chiar si daca s-ar fi inlocuit acel "poate" cu "are obligatia", actiunea in regres tot nu putea fi exercitata din cauza conditiilor limitative in care se despagubeau erorile judiciare si a termenelor de prescriptie foarte scurte.
In concluzie, prevederea trecuta de Comisie a remediat tocmai aceste neajunsuri:
1. A eliminat pre-conditiile pentru plata de despagubiri in cazul erorilor judiciare.
2. A marit termenele de prescriptie, pentru a avea timp sa se constate grava neglijenta si reaua credinta.
Pentru referinta, iata cateva considerente din deciziile CCR unde se face vorbire exact despre acest lucru:
"Dupa ce prejudiciul a fost acoperit in temeiul unei hotarari irevocabile, statul poate formula actiune in regres impotriva judecatorului sau procurorului, IN MASURA in care respectiva eroare judiciara le este imputabila, fiind cauzata de exercitarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a functiei.
Acestea constituie conditii pentru angajarea raspunderii magistratului fata de stat, in limitele despagubirii la care acesta din urma a fost obligat fata de victima erorii judiciare, iar nu conditii ale raspunderii directe a respectivului magistrat fata de persoana prejudiciata." (Decizia CCR 633/2005)
"Curtea constata ca, in mod contrar celor sustinute de autorul exceptiei, acest text de lege da expresie prevederilor constitutionale ale art. 52 alin. (3), potrivit carora "Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta."
Astfel, in deplin acord cu normele constitutionale invocate, art. 507 din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat prin textul de lege criticat, stabileste obligatia statului ca, in cazul condamnarii sale de catre o instanta internationala sau al repararii pagubei potrivit art. 506 din acelasi cod, sa exercite actiunea in regres impotriva aceluia (asadar inclusiv impotriva magistratilor) care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune.
Prin urmare, nu orice incalcare a atributiilor specifice magistratului indreptateste statul roman sa formuleze actiune in regres.
Chiar daca repararea pagubei a fost acordata potrivit art. 506 din Codul de procedura penala sau daca statul roman a fost condamnat de o instanta internationala, magistratul este raspunzator numai atunci cand si-a exercitat atributiile cu rea-credinta sau grava neglijenta, provocand astfel situatia generatoare de daune.
Sustinerea potrivit careia norma constitutionala ar reglementa numai posibilitatea, iar nu obligatia statului de a exercita actiunea in regres, nu poate fi retinuta, intrucat aceasta se bazeaza pe o interpretare eronata a art. 52 alin. (3) din Legea fundamentala, text care nu distinge in sensul aratat de autorul exceptiei." (Decizia CCR 588/2007)
"35. In concluzie, o incalcare grava a unei norme de drept de catre un judecator prin care a produs o eroare judiciara trebuie mai intai constatata de o instanta nationala in conditiile unui proces echitabil, ca efect al antrenarii raspunderii statului, stat care, la randul sau, are o actiune in regres impotriva judecatorului, DACA SE STABILESTE, tot in cadrul unui proces echitabil, ca acesta este cel care a incalcat norma de drept cu grava neglijenta sau rea-credinta." (Decizia CCR 263/2015)”, scrie Girbovan, pe Facebook.
