Hipertensiunea arteriala la copii este descrisa prin existenta unor valori ale presiunii arteriale sistolice sau distolice, depasind in mod persistent valorile corespunzatoare percentilei 95 din tabelele statistice. De asemenea, unii autori care au mai definit hipertensiunea arteriala, considera ca acei copii care au valori ale presiunii arteriale ce se situeaza la nivelul percentilei 80, valori inferioare, desigur, percentilei 90, trebuie neaparat clasificati in categoria celor cu hipertensiune arteriala, deoarece sunt predispusi acestei afectiuni si necesita supraveghere sau ajutor clinic specializat, dupa caz. Trebuie retinut faptul ca limitele superioare ale presiunii arteriale normale la nou-nascutul la termen sunt 96/60 mmHg, pe cand la cel prematur, de 85/40 mmHg.
De asemenea, aceste valori ale presiunii arteriale vor creste odata cu varsta, deci nu exista motive de ingrijorare din acest punct de vedere. Cresterea va fi mult mai accentuata in intensitate odata cu adolescenta, in special pentru sexul masculin, acest fapt explicand si diferentele intre sexe. Pe scurt, cresterea medie anuala a presiunii arteriale sistolice, de la nastere si pana la 20 de ani, este de circa 2 mmHg pentru sexul masculin, iar in ceea ce priveste sexul feminin, este de aproximativ 1 mm Hg. Oricum, nu exista diferente prea mari intre sexe in ceea ce priveste valoarea medie anuala. De pilda, in perioada in care organismul cunoaste modificari semnificative, adica atunci cand se instaleaza aproape cea mai importanta faza a pubertatii, cresterea este mult mai accentuata (intre 10 si 15 ani). Insa nu se cunoaste cu exactitate daca ceea ce determina evolutia valorilor presiunii arteriale in anii copilariei este cresterea progresiva a debitului cardiac.
Hipertensiunea arteriala la copii este clasificata astfel:
a) hipertensiunea arteriala tranzitorie, acuta sau intermitenta, punandu-se in discutie problema hipertensiunii arteriale “simptomatice”. Existenta valorilor crescute, despre care spuneam la inceput, este considerat un simptom. Cauzele HTA tranzitorie sunt, de regula: afectiunile reno-urinare, sindromul hemolitic-uremic (anemie hemolitica si insuficienta renala), tromboza unilaterala a venei renale. Nu trebuie omise aici nici cauzele toxice sau medicamentoase ori intoxicatiile cu metale grele.
b) hipertensiunea arteriala persistenta, ce poate fi secundara unei alte afectiuni cum ar fi cea renala, hidronefroza, pielonefrita cronica s.a. De asemenea, despre hipertenstiunea arteriala esentiala se poate spune ca este o disfunctie a mecanismelor ce regleaza presiunea arteriala. Aceasta disfunctie se produce, cel mai probabil, din cauza “modificarilor metabolismului sodiului”, “hiperactivitatea sistemului nervos simpatic” si a “hiperactivitatii sistemului renina-angio-tensina-aldosteron”. Un copil care va prezenta simptomele HTAE vor avea urmatoarele date clinice: o frecventa a antecedentelor hipertensive in familie, obezitatea s.a. Ba chiar, aproximativ 55 % de copii cu HTAE sufera si de obezitate.
In cazul accelerarii hipertensiunii arteriale, copiii vor prezenta dispnee (jena in respiratie), episoade scurte sau lungi de transpiratie, slabire ponderala, iar in cazul unei cresteri severe ale presiunii arteriale (HTA “maligna”), semnele clinice vor fi coma, convulsii, paralizii tranzitorii ale nervilor cranieni. S-au facut numeroase studii, indeosebi in perioada copilariei (8-12 ani) si in cea a adolescentei (14-18 ani), prin care s-a incercat descoperirea factorilor care declanseaza aparitia hipertensiunii arteriale esentiale. Astfel, factorii care conditioneaza aparitia HTAE sunt cei genetici, in relatie directa cu factorii de mediu, cum ar fi aportul de sare crescut, consumul de alcool, fumatul si starile persistente de stres. Acesti factori nu constituie insa regula, deoarece urmarirea copiilor si adolescentilor cu cresteri ori oscilatii ale presiunii arteriale a aratat ca 80 % dintre subiecti sunt normotensivi la varsta adulta, 10 % au valori oarecum oscilante ale tensiunii arteriale si doar 10 % prezinta hipertensiune arteriala persistenta. Tocmai de aceea, se considera ca acestea sunt antecedente parentale de HTAE, obezitatea, debitul cardiac crescut (tahicardie etc).
Totodata, trebuie retinut faptul ca in aceste cazuri, tratamentul constituie o urgenta majora, chiar si atunci cand cresterea presiunii arteriale determina anumite simptome neurologice (encefalopatie hipertensiva), sau cardiovasculare (edem pulmonar acut, insuficienta cardiaca).
Obiectivele profilaxiei hipertensiunii arteriale sunt: prevenirea aparitiei afectiunii in special la copii si adolescenti, dorindu-se cunoasterea exacta a factorilor de risc care duc la o astfel de afectiune; depistarea precoce a bolii; asigurarea ingrijirilor medicale pentru pacientii hipertensivi. Se considera ca aproximativ ca 2 % din populatia infantila (cu diferente destul de mari in ceea ce priveste anumite zone demografice intre 0, 5 % si 11 %) este afectata de hipertensiunea arteriala, iar peste 20 % dintre adolescenti si adultii tineri sunt hipertensivi. Desi complicarea acestei afectiuni este mai rara la copii, exista dovezi conform carora diagnosticarea precoce a acestei afectiuni si, desigur, administrarea unui tratament adecvat pot reduce considerabil sau amana momentul in care s-ar instala complicatiile.
