Luna martie este una dintre cele mai frumoase din an, pentru este perioada in care natura revine la viata. Zilele de 1 si 8 martie sunt asteptate de multe femei, pentru ca primesc martisoare si flori. Aceste sarbatori au multe semnificatii, iar de-a lungul timpului s-au transmis o multime de superstitii legate de aceste sarbatori, care s-au transmis din generatie in generatie.
Inca din cele mai vechi timpuri, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor – fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor era alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru. Acest snur reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul trebuia sa fie legat la mana, sau sa fie purtat in piept. Acesta se purta inca de la data de 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele.
Abia atunci, martisorul trebuia sa fie legat de un trandafir sau de un pom inflorit, pentru a aduce noroc. O alta posibilitate era acea ca snurul de martisor putea sa fie aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, in timp ce se rosteau urmatoarele cuvinte: „Ia-mi negretele si da-mi albetele'.
Alte legende celebre despre martisor
Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Odata cu trecerea timpului, insa, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Aceasta moneda era asociata soarelui. Astfel, martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.
„Scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet. Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca, ' spunea poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului.
Ulterior, cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat, conform crestinortodox.ro. Acest obicei se pastra deoarece trebuia ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
„La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand “farmece” si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat. Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi, ' spunea Tudor Arghezi, despre istoricul martisorului in volumul „Cu bastonul prin Bucuresti'.
Este important de subliniat si faptul ca la geto-daci, anul nou incepea pe data de 1 martie. Asadar, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doar doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul reprezenta un fel de talisman, care avea rolul de purta noroc. Acesta era oferit de anul nou, cand se faceau si urari de bine, sanatate, dragoste si bucurie.
In zilele nostre, valoarea martisorului este oferita mai mult de creatia artistica. Astfel, un martisor poate fi confectionat din orice, in functie de dorinta celui care il face, iar semnificatia lui este diversa.
