Un cunoscut ziar din Germania realizeaza o analiza la sange a evenimentelor de ieri din Parlament. Declaratia Parlamentului, adoptata ieri prin vot, afirma, conform celor ce la Deutsche Welle, disponibilitatea Romaniei de a raspunde ”oricarei manifestari organice de unificare din partea cetatenilor Republicii Moldova”. Este in mod categoric un pas in plus fata de toate declaratiile politice si deciziile partiale care au fost luate pana acum, ca de pilda condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov de catre Parlamentul de la Bucuresti in 1991. Ca act votat cu larga majoritate (au fost 19 abtineri si niciun vot impotriva), documentul de ieri obliga.
Discursul presedintelui Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, de exemplu, a parut sa fie in primul rand un mod ocolitor de a condamna situatia politica din tara, cu trimitere la abuzurile judiciare. Si poate si presedintele Camerei, Liviu Dragnea, va fi facut la un moment dat aluzie la incapacitatea Romaniei de a-si afirma vointa politica intr-un context de dependente externe prea stricte. Nu putem afirma asta in mod categoric, dar el a lasat pe alocuri impresia ca mesajul sau contine si lucruri abia sugerate.
Este insa de retinut ca indiferent ce va fi dorit sa mai spuna, lasand doar sa se intrevada in golul dintre cuvinte, Liviu Dragnea a facut si o afirmatie categorica: ”Si, ca sa nu existe echivoc, eu o spun deschis, simplu si explicit – eu vreau sa ne unim cu Moldova! Vreau sa fim impreuna in Europa, dar ca o singura natiune.”
A fost cu siguranta un mod de a incalca ”convenientele” care pretind o trimitere imperativa la integrarea europeana. Viorica Dancila ca prim-ministru, de pilda, s-a inscris in canoanele diplomatice vorbind despre sustinerea pe care Romania o datoreaza Moldovei pe calea integrarii europene, iar principalul invitat de la Chisinau, presedintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, a apasat mult pe tema integrarii europene, excluzand unirea cu Romania. In viziunea sa ar fi necesara nu desfiintarea frontierelor, ci spiritualizarea lor sau transgresarea pe calea culturii comune.
Presedintele Iohannis a refuzat sa participe trimitand doar un mesaj.
In sfarsit s-a intamplat astazi ceva neobisnuit. Presedintele Iohannis a boicotat manifestarea trimitand doar un mesaj. Se afla acolo ”toata lumea” (fostii presedinti, custodele Coroanei, patriarhul BOR, membri ai Academiei), mai putin presedintele in exercitiu. Conteaza acum mai putin continutul mesajului care reia formula oficiala cunoscuta si care pune ”unirea” in termenii convergentei europene. Prim-ministrul Viorica Dancila spusese in definitiv acelasi lucru, plasandu-se oarecum in dezacord cu sensul declaratiei Parlamentului. Si altii, asa cum am vazut, au pledat nu pentru desfiintarea, ci pentru spiritualizarea frontierelor. Dar nu a existat nici cea mai neinsemnata polemica. Prin urmare, nu unionismul era miza, ci participarea in sine. Indiferent de opinii, e un subiect important de istorie romaneasca.
De altfel, presedintele a lasat in ultimele sale aparitii publice impresia unei distante nefiresti, a unei ciudate indiferente conciliante. Problema e ca aceasta detasare incepe sa semene cu o demisie.
