Vasile Muraru, care a implinit recent 62 de ani de viata si 40 de cariera, a stiut de mic ce vrea sa devina. Avea doar cinci ani cand a vazut primul film, iar de atunci, copilul crescut in satul Doina din comuna nemteana Girov nu s-a abatut de la drumul ales. Tatal lui il voia inginer agronom, el a ales scena. Azi e actor si director la Teatrul de Revista Constantin Tanase.
Libertatea: Cum ati ajuns sa fiti actor?
Vasile Muraru: Asta mi-am dorit de cand am vazut primul film, facut dupa un basm rusesc. Pe vremuri, venea caravana cinematografica la noi in sat si doar atunci aveam acces la filme. La final, mi-am zis ca eu precum cei de pe scena vreau sa fiu.
– In scoala erati perceput ca un copil vesel si talentat?
– Invatatorii mi-au dat sa joc rolul lui Stefan Apetrei din "Amintiri". Apoi am inceput sa imit toate vedetele. Faceam asta inca din scoala generala, apoi am continuat la liceu. Il imitam chiar si pe Nae Lazarescu (fostul sau partener de scena, decedat in urma cu 5 ani, care era mai mare cu 15 ani decat el – n.r.). Liceul l-am facut la Piatra Neamt si devenisem deja o mica vedeta a lor. M-a luat Dinu Manolache si m-a dus la Scoala Populara. Alexandru Lazar m-a tinut pe langa el, m-a bagat in spectacole sa fac figuratie. Si a inceput sa ma pregateasca…
– Parintii v-au sprjinit in alegerea facuta?
– Daʼ de unde! Ma sprijineau si ma pregateau pentru agricultura, ei voiau sa fiu inginer agronom. Taica-meu era sef de ferma la CAP. Am si cochetat cu agronomia. Eu sunt taran, am muncit pamantul. Si acum muncesc. Ma pricep la recoltat, secerat, treierat, la cai, la carute. Bunicul ma invata cum sa am grija de animale. Copilaria mi-am petrecut-o la tara. Pana am plecat la liceu, am stat numai in comuna, nu ajunsesem decat la balci.
– Si totusi, ati ajuns in Bucuresti… Si ati facut Facultatea de Teatru si Film.
– Am ajuns la Bucuresti imediat dupa ce am terminat liceul. Prima oara am picat la admitere. Am plecat acasa, am facut armata, dar in paralel jucam la teatrul din Bacau. Dimineata spalam pe jos, iar seara eram aplaudat. Abia dupa ce am terminat armata m-am intors in Capitala, am dat din nou la Teatru si am fost admis.
– Aveti peste 40 de ani petrecuti pe scena. Ce gen de roluri ati refuzat?
– Acum vreo 20 de ani, am refuzat rolul principal intr-un film mai deocheat. M-am bucurat initial, dar dupa ce am citit scenariul am zis: Nu… Nu puteam face asa ceva. Am refuzat si sa joc in "Morometii", rolul unui taran care batea calul pana il omora. Bunicul meu ma invatase sa iubesc animalele.
– Ce avere ati strans in 40 de ani de actorie?
– Am facut avere nu din teatru, ci din mai multe certificate de mostenire. Din aceasta meserie nu prea se poate face avere.
