Din toate timpurile rolul de parinte presupune o mare responsabilitate si multa munca. Insa abordarea educatiei copilului se modifica de la o zi la alta. Asa s-a intamplat ca multi dintre noi au fost nevoiti sa traiasca in conditii diferite de guvernare si aceasta a determinat o multime de schimbari in obiceiurile parintilor nostri. Astazi am hotarat sa ne amintim de ceea ce era obisnuit pentru ei in anii ’80, iar pentru generatia actuala ar parea cel putin ciudat.
Scutecele: Pe atunci nu existau scutece absorbante. De aceea, se foloseau cele textile, care trebuiau spalate cu regularitate.
Nu existau telefoane mobile: In prezent parintii ii daruiesc copilului un telefon mobil inca de la o varsta frageda si il pot suna intotdeauna. Pe atunci noi eram chemati acasa chiar de la balcon.
Locurile de joaca: In ciuda simplitatii, putinelor jucarii si nivelului scazut de siguranta, parintilor nostri nu le era frica sa ne lase sa mergem la locurile de joaca, chiar daca recent vreun baietel vecin si-a fracturat acolo o mana.
Mesteritele: Nu voi face referire la meritele mamelor din prezent, insa pe atunci practic orice mama putea de sine statator sa-i coase copilului ei un costum de sarbatoare sau sa-si transforme vreo rochie veche intr-una noua pentru fiica sa.
Copilul in calitate de telecomanda: Parintii din prezent nu sunt nevoiti sa-si foloseasca copiii in calitate de telecomanda. Iar noi in copilarie frecvent fugeam pana la ecran ca sa schimbam posturile de televiziune.
Alergatul fara incaltaminte : In acea perioada copiilor le era permis mult mai frecvent sa alerge descult decat in prezent…
Atelierele de fotografie: Fiecare familie mergea cu regularitate la atelierul de fotografie si facea acolo o poza de grup ca amintire. Frecvent aceste fotografii nu se prea deosebeau una de alta…
Punctele de contact: In prezent putem aprinde calculatorul ca sa vorbim cu rudele noastre pe Skype. Pe atunci toata familia mergea la oficiul de telefonie, unde comanda o convorbire cu un oarecare oras indepartat, iar apoi transmiteau receptorul de la unul la altul, pentru ca fiecare membru sa poata auzi glasul familial de la capatul celalalt al liniei.
