În Israel mai trăiesc aproximativ 165.800 de supravieţuitori ai Holocaustului, transmite TPS miercuri, în ajunul Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.
Conform datelor Autorităţii pentru Drepturile Supravieţuitorilor Holocaustului, vârsta medie a acestora este de 85 de ani; 19%, adică circa 31.000, au peste 90 de ani, şi mai mult de 950 sunt mai bătrâni de 100 de ani. Aproximativ 60% sunt femei – 105.000.
Circa 64% din supravieţuitori provin din Europa; cei mai mulţi (59.000 sau 36%) din fosta URSS. Lista ţărilor de origine continuă cu România (19.100, 12%), Polonia (8900, 5,5%), Bulgaria (4500, 2,7%), Ungaria (2400, 1,5%) şi Germania (2300, circa 1,4%).
Alţi 36% au ajuns în Israel din Asia şi nordul Africii. Cel mai numeros grup, 30.600, este cel provenit din Maroc şi Algeria. Comunităţile evreieşti din aceste ţări au avut de suferit în timpul regimului de la Vichy, care a condus partea din Franţa neocupată de nazişti, dar a colaborat cu aceştia.
Din Bagdad sunt 18.000 (11%). Ei au scăpat de pogromul Farhud din Irak, din iunie 1941.
Din Tunisia şi Libia provin 11.000 (7%) de supravieţuitori persecutaţi de legi rasiste; mulţi evrei din aceste ţări au fost trimişi în lagăre de concentrare şi de muncă.
Doar 5% din supravieţuitorii Holocaustului care mai trăiesc azi în Israel au ajuns aici înainte de 1948, când a fost înfiinţat statul evreu. Până la sfârşitul anului respectiv, au mai imigrat acolo alţi 80.500 (11%). Cele mai multe sosiri (80.500, 48%) au avut apoi loc până în 1950, iar încă o treime (35%) în 1989. În 2021 Israelul a mai primit încă 98 de supravieţuitori.
Anul trecut, au decedat 15.324 din cei care trăiseră ororile Holocaustului – în medie, 42 pe zi.
Israelul le-a plătit supravieţuitorilor în 2021, sub formă de recompense, granturi şi beneficii, circa 5,5 miliarde de shekeli (peste 1.5 miliarde de euro).
Ministrul pentru egalitate socială, Merav Cohen, a declarat că "schimbul nostru este ultimul schimb, este însoţit de o mare răspundere. Aceştia sunt ultimii ani în care trebuie să îi ajutăm, să le permitem să îmbătrânească demn şi totodată să le consemnăm istoria cât mai repede, deoarece în curând nu va mai fi nimeni care s-o povestească. Înţelegând asta, lucrăm zilnic, cât vom mai avea timp."
