Traim vremuri tulburi, in care stresul si regimul alimentar haotic ne dau peste cap organismul. De cele mai multe ori, dezechilibrele create nu mai pot fi reparate. De aceea, preventia este esentiala. Formula As a trecut in revista principalele metode de depistare a unor afectiuni, care pot ameliora calitatea vietii, daca nu chiar viata insasi.
STAREA GENERALA
Controale care trebuie facute regulat
Masurarea tensiunii arteriale, la fiecare control medical
Hipertensiunea arteriala (HTA) este maladia cea mai frecventa in Europa. Ea sporeste riscul unei crize cardiace (infarct miocardic), al unui accident cerebral (AVC) si al insuficientei renale. Este clar ca depistarea hipertensiunii ar fi benefica sanatatii. Ceea ce este relativ simplu, cu ajutorul tensiometrului. Aceasta brasarda gonflabila, aplicata pe brat sau pe incheietura mainii si legata de un manometru, masoara presiunea exercitata de sange asupra peretilor arterelor, atunci cand inima se contracta (presiune sistolica) si cand se relaxeaza (diastolica). Cele doua cifre indicate sunt exprimate in milimetri coloana de mercur (mmHg): cea mai mare nu trebuie sa depaseasca 140 mmHg, iar cea mai mica, 90 mmHg. “Hipertensiunea este diagnosticata atunci cand presiunea arteriala, masurata de mai multe ori in stare de calm si odihna, nu scade sub aceste valori”, explica specialistii. Si cum ea are tendinta de a creste odata cu varsta, se recomanda masurarea ei regulata, dupa 40 de ani.
12 analize medicale pentru diagnosticul bolilor renale
Palparea, un gest simplu
Nu e nevoie de instrumente ultraperformante pentru a depista totul. Palparea, care face parte din examenul clinic cu aceeasi denumire (ascultarea inimii si a plamanilor cu un stetoscop), este cat se poate de performanta pentru depistarea anumitor afectiuni. Ea consta in atingerea diverselor zone ale corpului pentru descoperirea unei anomalii (o tumora, in general). Palpand abdomenul, de pilda, medicul incearca sa detecteze o crestere a volumului ficatului sau al splinei, care-ar putea indica o afectiune grava.
Palparea bazei gatului
Permite detectarea unor eventuali noduli pe tiroida. Palparea zonelor ganglionare (gat, zona inghinala, axile) poate descoperi un ganglion suspect, ce ar putea fi semn al unei infectii (toxoplasmoza, mononucleoza, maladia ghearelor de pisica), al unei maladii sistemice (lupus, poliartrita…) sau al unui cancer (leucemie, limfom, maladia Hodgkin…).
Palparea sanilor
Realizata in cadrul depistarii cancerului mamar, le este recomandata tuturor femeilor, din trei in trei luni.
Fundul de ochi (la oftalmolog)
Daca exista un examen oftalmologic important la varsta adulta, acesta este cel al fundului de ochi. Permite examinarea partii posterioare a ochiului, in special a retinei, a partii centrale (macula) si a vaselor de sange. Deci permite depistarea maladiilor ce evolueaza pe nesimtite, precum degenerescenta maculara (legata de varsta), glaucomul (cresterea presiunii in ochi) sau cataracta (opacifierea cristalinului).
Gratie oftalmoscopurilor actuale, examenul se poate face fara pregatire. Dar poate necesita, totusi, instilarea prealabila a unui colir, care sa dilate pupilele, daca acestea sunt prea mici. Daca nu exista probleme speciale, consultatiile la oftalmolog sunt recomandate din 3 in 3 ani, sau din 5 in 5 ani, pana la 45 de ani, o data la doi ani sau trei ani, intre 45-65 de ani si anual, la o varsta trecuta de 65 de ani.
Analiza de urina, o data pe an
Este un examen foarte simplu, pentru ca este suficient sa prelevam noi insine, intr-un flacon curat si uscat, un esantion de urina, si anume dimineata, la prima mictiune (al doilea jet). Flaconul este, apoi, predat la un laborator. Indicata in cazul schimbarii aspectului urinei sau al unei infectii urinare, analiza constituie un test de rutina.
Dozajul zaharului
Zaharul apare in urina (glicozurie) atunci cand cantitatea din sange (glicemia) este prea mare. Ceea ce poate semnala o afectiune a ficatului sau a pancreasului si, mai ales, un diabet.
Prezenta sangelui
Numita hematurie, aceasta poate indica o afectiune a rinichilor, a prostatei sau a vezicii urinare si poate revela chiar un cancer. Medicii preconizeaza depistarea individuala a persoanelor predispuse (fumatori trecuti de 50 de ani, lucratori din industria chimica…). Este deci importanta acceptarea analizei propuse de medicina muncii.
Investigarea proteinelor
Prezenta lor poate fi semnul unei maladii renale, al unei inflamatii sau al unui cancer al cailor urinare (vezica, prostata, uretra).
Analiza sangelui (pentru cele 3 dozari indispensabile)
Toata lumea cunoaste acest examen, care consta in prelevarea de sange dintr-o vena (de obicei la nivelul indoiturii cotului), dupa legarea cu un garou. Analiza anumitor parametri ai sangelui permite depistarea a numeroase maladii.
Colesterolul
Este cea mai importanta lipida din organism. Dozarea ei, efectuata dupa 12 ore de nemancare, permite depistarea unei hipercolesterolemii, unul din principalii factori de risc ai maladiilor cardiovasculare. Include nivelul colesterolului total, existent in sange si pe cel al proteinelor care-l transporta: HDL sau colesterolul “bun” si LDL, sau colesterolul “rau”, responsabil pentru depozitele de grasimi care se formeaza pe peretii arterelor (aterom). La adultii fara alt factor de risc, valoarea e considerata normala, daca colesterolul total este sub 2,20 g/l de sange, LDL-ul, inferior sau egal cu 1,60 g/l si HDL-ul, peste 0,40 g/l.
Trigliceridele
Sunt alte forme de grasimi detectabile in sange. Constituie, la fel ca si colesterolul, un factor de risc important pentru afectiunile cardiovasculare (aterom, infarct, AVC…) si pentru diabet. Valoarea lor este masurata tot dupa 12 ore de nemancare si se estimeaza ca nivelul lor este anormal, daca depaseste 2 g/l.
Zaharul din sange
Glicemia corespunde nivelului glucozei din sange, principalul zahar din organism. Valoarea ei normala, pe stomacul gol, este cuprinsa intre 0,70 si 1,10 g/l de sange. O cifra mai mare decat 1,26 g/l, constatata in doua reprize, indica un diabet. Intre 1,10 g/l si 1,26 g/l se vorbeste de glicemie non-diabetica.
In practica, aceasta masurare poate fi sugerata tuturor persoanelor trecute de 45 de ani, care prezinta factori de risc (supraponderalitate, hipertensiune arteriala, exces de colesterol). Acelasi lucru este valabil si in cazul diabetului familial sau gestational (instalat in timpul sarcinii).
Audiograma (recomandata la 45-50 de ani)
Evidente sau insidioase, tulburarile auzului sunt adeseori subestimate. Dar este dificil sa scapam de ele: principala cauza a pierderii progresive a auzului este legata de varsta. Este, de altfel, unul din motivele pentru care se propune depistarea tulburarilor auditive intre 45-50 de ani (sau mai devreme, in situatii de risc – munca in mediu zgomotos). Se evalueaza perceperea sunetelor (audiometrie tonala) testand, cu ajutorul unei casti, pragul auditiv, conform frecventelor (inalte, medii, grave). Si se evalueaza, de asemenea, intelegerea cuvintelor intr-un mediu zgomotos (audiometrie vocala). Ulterior, rezultatul este reprezentat intr-o audiograma.
RISCUL DE CANCER
Examene sistematice
Depistarea ramane arma cea mai eficienta pentru a lupta impotriva cancerului. Ea permite luarea de masuri timpurii, inainte de instalarea bolii. Ceea ce aduce dupa sine tratamente mai usoare si sanse de vindecare sporite.
Colul uterin – Un frotiu, incepand de la 20-25 de ani
Cu ce frecventa?
Din trei in trei ani, dupa doua prime frotiuri constatate ca fiind normale, efectuate la un interval de un an. Doar repetarea frotiurilor permite, efectiv, asigurarea unei bune depistari. Ele se continua pana la 65 de ani, menopauza nereprezentand un motiv de sustragere de la acest examen.
Cum se procedeaza?
“Cheia” depistarii, frotiul, se realizeaza in timpul examenului ginecologic. Celulele colului sunt prelevate din fundul vaginului, cu o mica perie sau cu o spatula, si sunt trimise la un laborator. Daca rezultatele sunt suspecte, se prescriu alte examene: alte frotiuri, test de detectare a papilomavirusului, examen detaliat al colului (colposcopie).
Sanul – O mamografie dupa 50 de ani
Cu ce frecventa?
O data la 2 ani, pana la 74 de ani. Si in fiecare an, daca exista antecedente personale sau familiale de cancer de san sau de ovare.
Cum se procedeaza?
Depistarea cuprinde un examen clinic (cu palparea sanilor) si o mamografie. Fiecare san este comprimat intre doua placi si radiografiat de doua ori. In caz de anomalie, medicul poate propune alte investigatii: ecografie, biopsie…
Pielea – O supraveghere, incepand de la 20 de ani
Cu ce frecventa?
Fiecare femeie trebuie sa efectueze o auto-examinare a pielii, de 3 ori pe an si sa se prezinte pentru o consultatie la dermatolog, cel putin o data pe an, daca exista riscuri. Adica, daca pielea ei se arde usor, se bronzeaza putin sau deloc. Aceeasi precautie, daca are multe alunite sau pistrui, daca se expune la raze ultraviolete artificiale sau daca exista antecedente de cancer de piele in familie.
Cum se procedeaza?
Fiecare isi “inspecteaza” pielea, inclusiv in fata oglinzii. Reperarea vizuala a alunitelor suspecte se face dupa criteriile asa-numitei reguli “ABCDE”: asimetrie, borduri dantelate, culoare neomogena, diametru in crestere si evolutie. Dermatologul verifica fiecare bucatica de piele cu ajutorul unei lupe sau al unui dermoscop, mai precis. Daca exista vreo indoiala, poate extrage o alunita, sub anestezie locala, pentru a fi analizata la un laborator.
Colonul – Un test dupa 50 de ani
Cu ce frecventa?
Din 2 in 2 ani.
Cum se procedeaza?
Depistarea se bazeaza pe cautarea urmelor de sange – invizibile cu ochiul liber – din fecale. Testul actual consta in prelevarea mai multor esantioane de fecale si analizarea lor intr-un laborator. La inceputul lui 2015 el va fi inlocuit printr-un test mai sensibil si mult mai putin restrictiv (o singura prelevare, in loc de sase). Daca iese pozitiv, este necesara o colonoscopie (examinarea interiorului intestinului gros). Aceasta le este recomandata de la bun inceput persoanelor cu risc de cancer rectal (antecedent familial apropiat).
SUPRAVEGHEREA INIMII
Cele 4 examene-cheie
Ecografia cardiaca
Ce este?
Eco-cardiografia vizualizeaza, in timp real si in miscare, inima, peretii si valvele ei. Ideala pentru detectarea unei tulburari a contractiei inimii sau a unei anomalii a valvelor, a unei hipertrofii a muschiului sau a unei malformatii cardiace. Cand este cuplata cu Doppler-ul, ecografia cardiaca permite studierea circulatiei sangelui in inima si in artere.
Cui ii e destinata?
Acest examen este necesar adeseori in cazul unor simptome ce indica o afectiune cardiaca (suflu sistolic, dureri toracice, stare de rau…).
HOLTER ECG
Ce este?
Este o investigatie care permite detectarea tulburarilor ritmului cardiac sau a conductiei, care survin, in mod episodic, de-a lungul timpului. Este un fel de electrocardiograma in miniatura. Electrozii plasati pe torace sunt legati printr-un cablu de un inregistrator portabil, care inregistreaza impulsurile electrice ale inimii in 24 de ore din 48.
Cui ii e destinat?
Aceasta investigatie este indicata atunci cand un simptom se poate datora unei anomalii a ritmului sau a conductiei cardiace (sincopa, stare de rau, palpitatii nocturne).
ELECTROCARDIOGRAMA
Ce este?
Este examenul de baza in cardiologie. Realizata in cabinetul medicului generalist sau al cardiologului, electrocardiograma inregistreaza, in cateva minute, impulsurile electrice ale inimii, prin intermediul unor electrozi plasati la nivelul incheieturii mainilor, al gleznelor si al pieptului, permitand detectarea unor anomalii cardiace (tulburari ale ritmului sau ale conductiei electrice, dificultati de oxigenare a inimii).
Cui ii e destinata?
Ar trebui sa fie, sistematic, pentru sportivii de performanta (inclusiv copiii) si pentru persoanele trecute de 50 de ani, mai ales daca sunt sedentare si se (re)apuca de sport, sau daca au factori de risc cardiovascular (tabagism, hipertensiune, obezitate abdominala…). Le este recomandata femeilor care doresc un tratament hormonal pentru menopauza.
PROBA DE EFORT
Ce este?
Este examenul ideal pentru a descoperi un ritm cardiac dereglat sau o vascularizare dereglata a inimii (ischemie), care nu apare decat la efort. Un aparat pentru electrocardiograma cu 12 derivatii este cuplat cu un exercitiu fizic de intensitate progresiva, pe o bicicleta statica sau un covor rulant. Acest test are loc intr-un mediu spitalicesc, cu un cardiolog, cu o infirmiera si cu un material de reanimare la-ndemana. In cazul femeilor, se prefera frecvent ecografia de stres, care imbina o ecografie cardiaca cu o stimulare a inimii, fie prin efort, fie prin perfuzia unui medicament.
Cui ii e destinata?
Este recomandata celor trecuti de 50 de ani, care au factori de risc multipli de insuficienta coronariana (hipercolesterolemie, hipertensiune, tabagism, sedentarism, diabet…). Dar si in caz de simptome de insuficienta coronariana (dureri toracice sau taierea respiratiei la efort, mai ales) si, de asemenea, sportivilor.
SITUATII SPECIALE
Teste ce nu trebuie uitate
Atunci cand se manifesta, o mare parte din afectiuni au produs deja stricaciuni, uneori ireparabile. Este cazul maladiilor infectioase ale ficatului, al patologiilor care fragilizeaza oasele si al afectiunilor respiratorii cronice.
Hepatite C si B – Cel putin o data in viata
Depistarea hepatitelor B si C se face printr-o simpla prelevare de sange. Grosso modo, ar trebui sa o efectuati si dvs. daca vi s-a facut o transfuzie de sange inainte de 1992, daca ati fost supusi la acte medicale invazive inainte de 1997, daca ati folosit droguri si daca ati avut un tatuaj, un piercing sau mai multi parteneri sexuali. Mai nou, ministerele sanatatii din Uniunea Europeana recomanda ca fiecare cetatean intre 18-60 de ani, sa faca acest test cel putin o data in viata lui.
Depistarea hepatitei, ca si cea a Sida, este gratuita si anonima in centrele de depistare.
Evaluarea respiratiei – Chiar si pentru nefumatori
Este un examen ce-ar trebui sa fie la fel de obisnuit precum masurarea tensiunii arteriale, mai ales la persoanele trecute de 40 de ani fumatoare sau nefumatoare si la persoanele expuse substantelor poluante, profesionale sau domestice. Examenul, denumit spirometrie, consta in masurarea cantitatii maximale de aer expirat, timp de o secunda. Este un instrument de diagnosticare util, in cazul astmului si al maladiilor pulmonare obstructive cronice (MPOC). Medicul generalist poate efectua un prim test, cu un spirometru miniaturizat.
Dar respiratia poate fi masurata si la domiciliu cu un debitmetru minuscul (“peak flow”), care se gaseste in farmacii si inregistreaza viteza maximala a iesirii aerului din plamani.
OsteodensiometriE – Pentru femeile de peste 60 de ani
Acest examen radiologic masoara densitatea minerala osoasa si permite detectarea persoanelor cu risc de osteoporoza. Aceasta patologie, care aduce dupa sine un risc ridicat de fracturi (la sold, la vertebre, la incheietura mainii) afecteaza o femeie din trei, dupa instalarea menopauzei.
Testul HIV – Daca a existat vreun risc
Testul de depistare SIDA le este recomandat intens celor care si-au asumat vreun risc (raport sexual neprotejat, ruptura de prezervativ, folosirea aceleasi seringi). Dar si celor care vor sa abandoneze prezervativul (cupluri stabile, dorinta de a ramane insarcinata) si la inceput de sarcina. Testul este efectuat printr-o prelevare de sange. Unele asociatii propun, de asemenea, teste rapide, pornind de la o picatura de sange din varful degetului, interpretabile in 30 de minute. Dar care trebuie confirmate, daca sunt pozitive, printr-o prelevare normala de sange. La fel ca si autotestele salivare, care speram ca vor fi disponibile curand si in farmaciile romanesti.
