Arta japoneză a ceaiului – SADO. Există câteva şcoli de Sado, artă japoneză a ceaiului, cunoscută şi ca Chanoyu. Ceaiul, în acest caz O-cha (ceaiul verde), face parte din cultura japoneză. Beneficiile sale sunt răspândite şi acceptate în toată lumea. Studiul ceremoniei ceaiului este şi acum considerat că făcând parte din bună educaţie a unei tinere domnişoare. Toate acestea au făcut ca vechea artă să se păstreze până în ziua de azi în Japonia.
Ritualele timpurii implica ceaiul că făcând parte din meditaţiile budiste încă din secolul 6. Mai târziu, în perioada Kamakura (1185-1333), un preot japonez numit Eisai, a introdus seminţele de ceai care au devenit sursa ceaiului japonez din ziua de azi.
Un secol mai târziu, preotul Eizon şi călugărul Rikkyu au promovat ceremonia ceaiului. Shuko, un ucenic de-al lui Rikkyu, a devenit un profesionist în arta ceailui pe vreame shogun-ului Ashikaga Yoshimasa. În locuinţa acestuia (acum cunoscută ca Ginkakuji sau Templul Pavilionului de Argint din Kyoto) a fost construită prima cameră pentru facerea ceaiului.
Arta japoneză a ceaiului – SADO
Rădăcinile şcolilor importante din ziua de azi pot fi urmărite până la maestrul ceaiului Sen No Rikyu (1522 – 1591). Cu trecerea timpului, ceremonia ceaiului a fost rafinată şi a dobândit o înfăţişare mai mult japoneză decât chinezească.
Fii nepotului lui Rikyu, Şotan, şi-au întemeiat propriile şcoli: Ura Senke pentru oamenii de jos, Omote Senke pentru aristocraţi şi Mushanokoji Senke, în care se punea valoare pe principiul wabi( wabi este un principiu moral şi estetic, cu accent pe viaţă liniştită). Scoala Ura Senke continua să înflorească şi în ziua de azi, incuranjand schimbul cultural prin intermediul ceremoniei ceaiului.
Chaji sau ceremonia ceaiului este ţinută în mod normal intro camera a ceaiului, numită cha-shitsu. În alte timpuri, aceasta constă într-o altă clădire mai mică, separată, într-un colţ pitoresc şi liniştit a unei gradine tradiţionale. Aceste structuri mai pot fi văzute şi azi în parcuri, castele sau grădinile templelor. Un astfel de exemplu este casa ceaiului Shokintei de la Katsura.
