Bancile straine prezente pe piata din Romania vocifereaza destul de des aducand in discutie faptul ca nu sunt sprijinite pentru dezvoltarea afacerilor, asta in ciuda faptului ca unele dintre ele, care sunt prezente de peste zece ani pe piata financiara din tara noastra, declara an a de an ca nu au profit sau ca sunt pe pierdere, dar ale caror profituri, repatriate, sunt importante.
Cum fac asta? Simplu! Urmariti analiza facuta de economistul Bogdan Glavan unei oferte venite din partea bancii Raiffeisen pentru clientii care vor sa isi faca un depozit de economii.
”Raiffeisen are o oferta nemaipomenita. Se cheama Cont de Economii Super Acces Plus. E pentru oamenii sarmani, care pot sa economiseasca macar 500 de lei. Rata anuala a dobanzii este 0,1%, iar comisionul lunar de administrare este 4 lei. Adica banca iti da 50 de bani anual si iti ia 4 lei lunar. Nu ratati. Asa se acumuleaza capitalul. La ei, nu la voi, din pacate.
UPDATE: Bancile au ajuns o anexa a ANAF. Taxeaza populatia si apoi dau banii statului. Cu dobanda. Cetatenii pierd, deci, de doua ori.”, a scris economistul Bogdan Glavan pe contul sau de Facebook.
Aceeasi problema a semnalat-o si avocatul Gheorghe Piperea, care propune gasirea unui nou mod de economisire.
„Ma uit acum pe cifrele depozitelor bancare ale firmelor mele. Dobanzile sunt absolut revoltatoare: 0,05% pe an la depozitele in euro pe termen de o luna si 0,40% pe an la depozitele in lei pe termen de o luna.
Daca ai proasta idee sa scoti acesti bani cash sau sa ii transferi in alte banci sau in alte instrumente de economisire, comisioanele te costa atat de mult incat dobanda devine negativa. Pur si simplu platesti banca sa iti tina niste bani in depozit, in "siguranta", desi banca ar trebui sa iti plateasca pentru ca ii furnizezi fonduri pe care sa le imprumute naivilor.
Dobanda, cica, e pretul banilor. Asa zic niste „liberali" care se declara anti-comunisti. Dar, precum vedeti mai jos, dobanda e pretul banilor numai cand banca ii da cu imprumut, nu si cand ii ia in depozit. Capitalism adevarat! Nu numai Adam Smith s-ar fi crucit in fata unei astfel de realitati, Marx si Engels s-ar fi amuzat copios vazand la lucru teoriile lor relative la efectele maligne ale acumularii capitalului.
Unde mai pui ca, in caz de faliment bancar (foarte probabil anul acesta), sumele din depozite nu sunt asigurate nici macar la nivel de 100 de mii de euro. Totul se confisca pentru salvarea sfintei banci de la faliment. Atentie, nu vorbim de firfirici si nici de scoici sau de piei de capra. E vorba, la nivel de sistem bancar romanesc, de mai mult de 15 mld euro in cazul firmelor si de mai mult de 25 mld euro in cazul persoanelor fizice.
Banii acestia, adunati de la milioane de particulari si firme (care, cica, economisesc si isi tin banii „in siguranta" in fragilele banci romanesti), sunt plasati cu titlu de imprumut cu dobanzi care inca depasesc 10% pe an (creditele acordate in anii de boom imobiliar, aflate inca in derulare, pentru care nu s-a acceptat nicio reducere a poverii debitorului, in ciuda supra-indatorarii sau a ruinei acestuia si in dispretul campaniilor publice de recastigare cu zeci de milioane de euro a increderii in banci, au dobanzi de peste 10% anual) sau care inca depasesc 8% pe an (creditele care au fost vandute in anii 2014-2017, cu stampila de credite ieftine, au dobanzi de 4-8% pe an).
Si, in aceste conditii, bancile se plang, totusi, de toate relele din lume, inclusiv de mediul de afaceri neprietenos (care le asigura in Romania profituri de casino, plus ajutor de stat ilegal in cadrul "marinimosului” program Prima casa), de instabilitatea politicilor guvernamentale si de initiativele legislative botezate in batjocura "populiste", cum ar fi, de exemplu, legea care limiteaza dobanzile la nivelul dobanzii de referinta BNR, plus (50%).
Cinci banci din Romania dispar din peisajul bancar romanesc
In toata Europa, inclusiv in Franta si Spania, costurile creditelor acordate populatiei (DAE) sunt limitate, tocmai pentru a evita consecintele negative ale excesului de creditare si ale creditarii pradatoare, care nu sunt doar contrare intereselor consumatorilor, ci si contrare intereselor bancilor, intrucat sunt generatoare de imense „portofolii” de credite neperformante, adica de grave probleme de insolventa si de evaziune fiscala (botezata „optimizare fiscala”, ca sa nu afecteze nepatata imaginea pozitiva a capitalismului corporatrist).
Ca sa nu va infuriati degeaba, trebuie sa va reamintesc ca plata acestor pagube generate de predatorii si iresponsabilii si prostii din banci revine intotdeauna contribuabililor (bail-out), deponentilor (bail-in) si celorlalti clienti ai bancilor (spreading), si nu actionarilor sau managerilor bancilor.
Trebuie neaparat sa gasim o alta metoda de economisire. Sunt, totusi, 40 de mld de euro in conturile de depozit care, pur si simplu, se erodeaza prin inflatie si dobanzi negative. Poate ca titlurile de stat sau actiunile la bursa ori instrumentele de pe piata forex serioasa (atentie la pokeristii de pe aceasta piata, inca nereglementata) ar fi o solutie.”, a scris Gheorghe Piperea.
