vineri, 29 martie, 2024

Care e miza reala a europarlamentarelor?

Distribuie:

Publicat:

Va trebui sa alegem 33 de persoane din diferite partide, care vor avea sarcina de a reprezenta Romania in Parlamentul Uniunii Europene. Un parlament in care vor exista 705 membri, dupa ultimele ajustari determinate de Brexit. In ce anume consta importanta acestei competitii electorale? In definitiv, de ce se vorbeste atat de mult despre primele alegeri care urmeaza?

Din patru in patru ani, Romania face un efort financiar si logistic urias pentru a alege treizeci si ceva de parlamentari, care vor pleca la Bruxelles si la Strasbourg, vor fi distribuiti in grupurile parlamentare existente, in functie de familia lor politica si, dupa cum ne place sa ne imaginam, vor reprezenta acolo interesele reale ale Romaniei. Aceasta este prima minciuna. Realitatea e ca, dupa cum s-a dovedit din experientele anterioare, odata integrati in familile europene si in comisiile de specialitate, cei mai multi dintre parlamentari, indiferent ce partid politic i-a livrat, si chiar si putinii parlamentari independenti uita cu desavarsire care sunt interesele Romaniei si care este mandatul real de reprezentare cu care au fost investiti de cetateni. Aproape nimic din ceea ce ei si partidele pe care le  reprezinta promit in campania electorala nu va fi realizat. Dimpotriva. Dupa cum s-a putut lesne observa, un mare numar de parlamentari romani actioneaza chiar impotriva statului, care i-a trimis acolo. Asa se si explica de ce rezolutii impotriva Romaniei au fost nu numai votate, ci chiar initiate de parlamentari romani. Si, totusi, pentru desemnarea acestora prin vot, cetatenii Romaniei fac in continuare mari eforturi si continua sa aiba sperante pe masura. De ce? Cum se explica acest fenomen? Nu care cumva miza reala, cel putin a acestor europarlamentare, este diferita?

In spatele primei runde de alegeri se ascunde o cu totul alta miza decat cea pe care partidele ne-o comunica oficial. Niciun partid politic nu-si imagineaza ca reprezentantii lui in Parlamentul European ar putea sa faca acolo vreodata front comun, pentru a sustine interesele Romaniei. Toate staff-urile partidelor politice sunt constiente ca, odata plecati la Bruxelles si la Strasbourg, reprezentantii lor se integreaza unui mecanism infernal, dominat in proportie de 90% de birocratie si prea putini dintre ei vor mai reusi sa ridice capul deasupra apei, pentru a sustine interesele statului care i-a trimis. Iar grupurile parlamentare, dominate de marile familii europene, sunt la randul lor puse pe pilot automat nu de partidele politice din statele care i-au trimis, nici de interesul national, ci, aproape exclusiv, de grupurile de afaceri financiare si politice care functioneaza la nivelul continentului si din care, din nefericire, Romania nu face sub nicio forma parte.

Asadar este declansat deja, chiar de la inceputul anului, un intreg razboi politic, pentru ca la capatul lui sa ne alegem cu 33 de persoane, dintre care, in urmatorii patru ani, vom auzi cel mult trei patru voci si acestea mai degraba pe posturile televiziunilor de stiri romanesti. Qui prodest? Adica „cui ii foloseste?”

Aceste alegeri pentru Parlamentul European au o valoare mai degraba simbolica decat practica. Toate persoanele initiate stiu ca cei 33 de parlamentari, indiferent din ce partide provin, nu vor putea face mare lucru in beneficiul Romaniei. Cu atat mai mult cu cat cei mai multi dintre ei nici macar nu vor incerca. Iar unii, asa cum s-a

intamplat si pana acum, vor aduce chiar daune acestei tari. Dar competitia in sine are, in  mod paradoxal, o importanta colosala. Pentru ca este prima confruntare electorala dupa trei ani. Trei ani extrem de importanti in istoria Romaniei. Trei ani in care, in mod continuu, rezultatul alegerilor a fost contestat. Trei an in care s-a spus in mod insistent, atat din strada, cat si de la Palatul Cotroceni, ca sa nu ne referim si la staff-urile unor partide, ca majoritatea rezultata din alegeri nu reprezinta de fapt vointa reala a cetatenilor acestei tari. Este posibil ca cetatenii Romaniei sa se fi inselat la ultimele alegeri parlamentare, plasandu-se masiv de partea frontului PSD si, imediat dupa alegeri, sa fi constientizat aceeasi cetateni ca s-au inselat? Cum altfel ar putea fi explicate presiunile interne exercitate asupra majoritatii parlamentare stabilite prin alegeri libere si insistenta infernala depusa atat in plan intern cat si in plan extern pentru schimbarea din mers a acesteia? Si in afara unui mecanism electoral? De atat de multe ori s-a repeat si s-a insistat ca actuala structura a Parlamentului este in contratimp cu asteparile reale ale cetatenilor, incat, iata, alegeri prea putin importante in substanta lor, cu efect redus sau chiar inexistent in plan intern, devin extrem de importante in plan psihologic si propagandistic.

Orizontul de asteptare pentru aceste europarlamentare este disproportionat de mare fata de rezultatele concrete pe care scrutinul le va aduce. De fapt, singurul rezultat notabil cu adevarat relevant si important, este ca fiind prima runda electorala dintr-o serie de patru, europarlamentarele care urmeaza sa se desfoare peste cateva luni vor masura muschii partidelor politice. Rezultatul lor ne va spune daca este sau nu adevarat ca actuala majoritate parlamentara mai reprezinta sau nu vointa majoritara a populatiei Romaniei. Mai are sau nu mai are sustinere frontul PSD? Nu care cumva tara ar fi trebuit sa fie condusa in acest interval de timp de catre reprezentantii frontului anti-PSD? Sau inselat romanii in urma cu trei ani, cand au ales asa cum au ales?

In jurul acestei intrebari cheie se va juca pariul europarlamentarelor. Concret, vom afla doua lucruri. 1). Daca in acest moment frontul PSD se mai bucura sau nu de popularitatea necesara pentru a fi sustinut in continuare la putere pana la expirarea mandatului dat de cetateni de din toamna anului viitor? 2). Daca PSD mai are energia si forta de convingere necesare pentru a-si mobiliza la vot propriul electorat.

In eventualitatea in care ambele intrebari de mai sus primesc raspunsuri negative – si aceasta se va vedea in rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European – atunci calendarul politic trebuie cumva devansat. Constatandu-se prin rezultatul votului ca nu mai sunt suficient de reprezentative, fortele politice, care compun frontul PSD, vor trebui sa cedeze in fata unei motiuni de cenzura si sa le predea puterea executiva celor care se vor dovedi mai reprezentativi prin rezultatul alegerilor europarlamentare. Iata cum structura politica, asa cum va rezulta ea, a minuscului grup de 33 de europarlamentari romani, va putea masura noua temperatura a electoratului si va constitui un indicator al capacitatii sau incapacitatii partidelor de a conduce tara in viitorul ciclu electoral.

Fiind primele alegeri dintre cele patru, europarlamentarele vor da tonul. Ne vor arata ce vor in acest moment cu adevarat cetatenii Romaniei si care este capacitatea organizatorica a fiecarui partid politic in parte. Cum vor sti sa-si mobilizeze activistii, sa-i miste in teren si sa-i determine sa aduca electoratul partidelor la urnele de vot, intr-o competitie intr-un fel simulata, in conditiile in care romanii nu sunt in mod real interesati de europarlamentare.

Am consemnat mai sus ce s-ar putea intampla intr-un stat democratic in conditiile in care frontul anti-PSD va castiga aceasta runda simbolica de alegeri. Dar daca nu va castiga? Daca, din nou, PSD si ALDE vor detine o pondere decisiva a celor 33 de mandate de europarlamentari? Daca, din nou, opozitia, atat de eterogena, atat de fragmentata, atat de confuza, va esua? Daca rezultatul votului va reflecta actuala distributie a puterii politice din Romania, atunci acest semnal al europarlamentarelor va influenta in aceeasi directie si rezultatul alegerilor locale si rezultatul alegerilor parlamentare, runde electorale care urmeza sa aiba loc anul viitor. Ce se va intampla in aceste conditii cu alegerile prezidentiale, programate la sfarsitul acestui an? Am lasat la urma aceasta intrebare si aceasta tema, intrucat, spre deosebire de toate celelate runde de alegeri, prezidentialele nu sunt doar despre partide, ci mai ales despre persoane. Prezidentialele, in mod firesc, prin statutul conferit de Constitutie cetateanului care obtine cele mai multe voturi dintre romani, sunt atat de personalizate, incat pe langa credibiitatea unor partide politice, a modului in care sunt ele capabile sa se organizeze, si a capacitatii lor de a mobiliza cetatenii la vot, intervine si aceasta noua componenta a profilului moral, psihologic si intelectual al candidatului desemnat. Tocmai de aceea cred ca partidele amana momentul desemnarii candidatului prezidential dupa consumarea europarlamentarelor. Astfel incat, in prealabil, sa poata fi studiat cu atentie si electoratul, pentru a identifica mai corect care ar putea fi profilul candidatului de 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img