Cariera politică a lui Iuliu Maniu în Imperiul Austro-Ungar. Maniu şi-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Român din Transilvania. În 1897, la numai 24 de ani, în comitetul de conducere al PNR.
A fost ales ca deputat de Vințu de Jos, comitatul Albă, în Parlamentul din Monarhia Austro-Ungara în 1906. Primul său discurs în Dieta de la Budapesta a avut loc pe 22 mai 1906. Acolo a reuşit să se impună datorită curajului şi intransigenței.
Iuliu Maniu a fost încorporat în Armata Comună austro-ungară și trimis pe frontul italian. A fost demobilizat în 1918, întorcându-se la Arad.
Cariera politică a lui Iuliu Maniu în Imperiul Austro-Ungar
Alături de Gheorghe Pop de Băsești și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat. Toţi cei menţionaţi fiind adevărate personalităţi ale Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania.
După întoarcerea din Italia, Maniu a fost trimis la Viena pentru a negocia drepturile minorității române din Transilvania, înființând, la 30 octombrie 1918, la Viena, Consiliul Național al Românilor din Transilvania.
Imediat după întoarcerea sa la Arad din 14 noiembrie 1918 a pus capăt negocierilor dintre CNR și Oszkár Jászi. A decis ruperea Transilvaniei de Austro-Ungaria, spre unire cu restul teritoriilor românești (Vechiul Regat).
Iuliu Maniu s-a numărat între organizatorii Marii Adunări de la Albă Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României.
În cuvântarea pe care a ținut-o cu ocazia Adunării naționale de la Albă Iulia, Maniu a spus: „Privim în înfăptuirea unității noastre naționale ca la un triumf al libertății românești”.
Pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcția de ministru-prezident al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind, totodată, și funcția de ministru de interne.
