Cele mai cunoscute manifestări ale bolii celiace sunt diareea, pierderea în greutate şi slăbirea generală, distensia abdominală şi durerea abdominală, voma, iar la copii, încetinirea creşterii.
Alte simptome se pot manifesta în afara intestinului, precum anemia, osteoporoza, amenoreea şi deficienţa de vitamine sau minerale. Anumite simptome provin de la patologii care sunt asociate cu această afecţiune.
Celiachia nu se prezintă însă întotdeauna în acelaşi mod; se manifestă în diferite forme clinice, iar acestea trebuie luate în considerare în etapa de diagnosticare.
Diferitele manifestări clinice ale celiachiei pot fi împărţite în clase tipice cu simptome marcate gastrointestinale (aceste cazuri sunt astăzi minoritare) şi cele mai frecvente cazuri atipice care sunt caracterizate prin simptome vagi, precum colita (aşa-zisa „inflamare a intestinului gros”) sau deficienţa de fier care prezintă rezistenţă la terapia orală.
Anumite teste de sânge pot confirma suspiciunile privind celiachia. Primul dintre acestea este testul automatizat şi de mare încredere pentru anticorpii antitransglutaminază (antiTG) din clasa IgA.
La fel de eficient, deşi este mai puţin răspândit, este testul pentru antiendomisium (EMA).
Testul pentru anticorpi antigliadină (AFA) din clasele IgA şi IgG este decisiv, în special la copiii cu vârste de sub 3 ani. O schimbare izolată a AGAIgG nu are pondere în diagnostic, în general, cu excepţia cazului în care se găseşte la copiii cu deficienţă de IgA.
Biopsia intestinală
În cazul în care testele de sânge sunt pozitive, următorul pas este acela de a efectua o biopsie intestinală, procedură în care se recoltează probă de ţesut din intestinul sub ţire, prin intermediul endoscopiei, şi care este apoi analizat ă.
În cazul în care se identific ă modific ări caracteristice ale ţesutului mucozal (atrofia vilozităţilor şi creşterea numărului de limfocite intraepiteliale), poate fi pus diagnosticul definitiv de celiachie. H.J.
