Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Illinois Chicago arată o potențială legătură între bolile neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică, glaucomul și herpes simplex.
Herpes simplex afectează multe persoane de-a lungul vieții
Herpesul este o infecție virală obișnuită care se prezintă sub forma unor vezicule localizate și care afectează majoritatea oamenilor în una sau mai multe ocazii de-a lungul vieții. Herpes simplex este cauzat de HSV de tip 1, asociat în principal cu infecțiile orale și faciale sau de HSV de tip 2, asociat în principal cu infecții genitale și rectale.
Crizele primare ale infecțiilor cu HSV de tip 1 apar în principal la sugari și copii mici. HSV se transmite prin contact direct sau indirect cu o persoană cu herpes simplex activ, care este infecțios timp de 7-12 zile. După infecția inițială, fie că este simptomatică sau nu, este posibil să nu mai apară manifestări clinice de-a lungul vieții, dar, când imunitatea virală este insuficientă, infecțiile recurente sunt frecvente, potrivit doc.ro.
Herpesvirusurile infectează în mod natural sistemul nervos central și pot duce la tulburări degenerative ale creierului și ochilor, precum și la encefalită. Cu toate acestea, la majoritatea oamenilor, virusul este suprimat în timpul unei infecții primare înainte de a putea afecta semnificativ sistemul nervos central.
Cercetătorii de la Universitatea Illinois Chicago au încercat să descopere de ce HSV-1 poate deveni fatal pentru persoanele imunodeprimate, dar nu pentru persoanele sănătoase.
Anumite gene și virusul herpesului contribuie la neurodegenerare
Un studiu publicat în Nature Communications sugerează de ce HSV-1 este suprimat: OPTN, un receptor de autofagie păstrat, țintește selectiv proteinele HSV-1 spre degradarea prin autofagie. OPTN oprește creșterea virusului și îl oprește prin autofagie – „înghițind” particulele de virus în interiorul unor vezicule minuscule numite autofagozomi.
Autofagia este foarte selectivă și are semnificație și pentru alte virusuri, spun oamenii de știință. Autorii studiului cred că rezultatele acestei cercetări se vor aplica tuturor celor opt herpesvirusuri umane diferite.
Pentru studiul de față, șoarecii cu gene OPTN îndepărtate au fost infectați cu HSV-1 ocular. Creșterea virusului a fost mult mai mare în creierul animalelor fără OPTN, distrugând neuronii locali și ducând în cele din urmă la moartea animalelor. Acest lucru arată că există o degenerare mai rapidă a neuronilor atunci când OPTN nu este acolo.
Investigatorii au planificat studii suplimentare pentru a examina mutațiile care apar în mod natural în OPTN, cum ar fi cele raportate la pacienții cu glaucom și SLA și modul în care acestea pot afecta sănătatea neuronală și infecția cu HSV-1.
Acolo unde există OPTN cu mutații plus herpes, există rețeta de a crea un dezastru în ceea ce privește neurodegenerarea, afirmă cercetătorii. Studiul arată, de asemenea, că există o afectare a răspunsului imunitar în cazul unei deficiențe în OPTN. OPTN este necesar pentru a semnala un aflux de celule imunitare adecvate la locul infecției. Când nu există, apar probleme cum ar fi tulburările neurodegenerative.
