vineri, 29 martie, 2024

Au ajuns dacii pe tronul Imperiului Roman?

Distribuie:

Publicat:

Nu apar in manualele de istorie, insa povestea lor este spusa, in mod explicit, de istoricii antici. Este vorba de imparatii de origine daca ai Romei. Sunt consemnati trei dintre acestia, doi dintre ei simplii uzurpatori ai tronului imperial, in timp ce al treilea a fost un respectat tetrarh si cel care a trecut prin foc si sabie Italia.

In secolul al III lea d. HR., in maretul imperiu roman de odinioara domnea haosul. Marii imparati reformatori sau razboinici precum Octavian Augustus,Traian, Hadrian sau Marcus Aurelius erau doar o amintire. Ultimul imparat care a reusit sa restaureze o efemera ordine a fost Aurelian, in perioada 270-275 d.HR.    Prin legea lui Caracalla din 212, toti oamenii liberi din imperiu primeau cetatenia. Conservatorismul si exclusivismul roman disparusera. Se ridicau din randul soldatilor generali barbari de diferite neamuri care ajungeau chiar pe tronul imperial, fie prin ascensiuni sociale si politice misterioase, fie ridicand legiunile la revolta si starnind haos pentru doar cateva luni de domnie.  Printre barbari care au ajuns imparati pe tronul Romei se numara si trei daci. Toti de conditie joasa, s-au ridicat in mod misterios de la ciobani la cei mai puternici oameni ai celui mai intins imperiu. Povestea lor este relatata mai mult de istoricii occidentali, inspirandu-se din izvoarele antice, scrie efemeride.ro.

Regalianus, imparatul dac din neamul lui Decebal

Intre 253 si 268 d HR, pe tronul imperial se afla Gallienus, care o vreme a condus alaturi de tatal sau, Valerian. Domnia sa a fost marcata de asa-numita criza a secolului al treilea, momentul de cumpana cand imperiul a fost la un pas de dizolvare. Atat Gallienus, cat si Valerian, au incercat sa promoveze oameni din provincii, de multe ori barbari in fruntea armatei sau in aparatul de stat, pentru a asimila mai usor populatiile existente in imperiu, dar si pentru a preveni revoltele. Efectul a fost contrar: barbarii ajunsi in functii importante tanjeau dupa deminitatea imperiala. Gallienus s-a confruntat cu numeroase revolte si a trebuit sa faca fata multor uzurpatori de neam barbar. Unul dintre acestia a fost Regalianus, un comandant de armata de origine daca. Despre acesta aflam din Historia Augusta, dar si din scrierile lui Eutropius si Aurelius Victor. In Historia Augusta, Regalianus este prezentat in partea intitulata „Tyranni Triginta”.

Autorii Historiei Augusta ne spun ca era de origine daca si, mai mult decat atat, urmas al lui Decebal. ”El a fost un dac prin nastere si ruda, dupa cum se spunea, cu insusi Decebalus”, se arata in Historia Augusta. Tot de aici, dar si de la Eutropius, aflam ca a fost comandant militar in Illiricum, foarte apreciat de oamenii sai. Culmea, a fost promovat in cariera militara de imparatul Valerian, la fel ca si majoritatea generalilor de origine barbara care au vanat tronul imperial. Regalianus a fost proclamat imparat in anul 260, dupa ce imparatul Valerian a fost invins si capturat in Orient, iar celalalt imparat, Gallienus, era ocupat cu invaziile allamanilor si revolta din Pannonia a generalului Ingenuus, un alt uzurpator care dorea demnitatea imperiala.  Dacul Regalianus a fost ales imparat imediat dupa infrangerea lui Igenuus. In timpul scurtei sale domnii de doar cateva luni, a reusit sa faca fata cu succes invaziei sarmatilor, distingandu-se ca un conducator viteaz. „Regalianus, care detinea comanda provinciei Illiricum, a fost declarat imparat, in principal de moesieni. Si, intr-adevar, a facut multe fapte de vitejie in luptele contra sarmatilor”, se arata in Historia Augusta. In cele din urma, domnia lui Regalianus se va termina tragic. Istoricii antici arata ca a fost omorat de roxolani, un neam sarmatic care a dorit sa se razbune pe imparatul dac. De altfel, totul s-a realizat cu ajutorul propriilor sai soldati, speriati de represaliile imparatului Gallienus.

Aureolus, ciobanul dac ajuns imparat

Despre Aureolus aflam informatii in principal de la Zosimos, autorul lucrarii Historia Nova, dar si de la istoricul bizantin Zonaras sau din Historia Augusta. A fost, la fel ca si Regalianus, un uzurpator si a ajuns imparat doar pentru cateva luni. Zonaras spune ca Aureolus era dac la origine, nascut chiar in Dacia, fiind un simplu pastor. Se inroleaza in armata romana si se evidentiaza ca un soldat viteaz, mai ales in trupele de cavalerie.    Este remarcat de Gallienus si promovat in mod miraculos in functii de conducere, ajungand sa comande noile trupe de cavalerie de elita ale Imperiului, „phronistes”, noua oaste destinata sa aiba o mai mare mobilitate si eficienta in fata barbarilor. Datorita calitatilor sale remarcabile, dacul Aureolus ajunge in anturajul imparatului si castiga, cu noile sale contingente de cavalerie, lupta de la Mursa in 260 d HR, contra uzurpatorului Ingenuus. Culmea, Aureolus este cel care va lupta pentru Gallienus contra tuturor uzurpatorilor. Si contra lui Macrianus.

Dacul ajunge in cele din urma sa se ridice si el contra binefacatorului sau. Zosimus arata ca Aureolus s-ar fi decis sa conteste titlul imperial, dupa ce Gallienus a lasat neaparata provincia sa natala, Dacia, impotriva barbarilor si a facut parte initial dintr-o conspiratie. In Historia Augusta se arata ca Aureolus a fost numit imparat de legiunile sale din Illiria, care il dispretuiau pe Gallienus. Mai mult decat atat, Aureolus este prezentat ca un imparat puternic, pe care Gallienus nu putea sa-l biruie. „Cand Aureolus a devenit un imparat maret, Gallienus, dupa ce s-a straduit in van sa invinga un om atat de viteaz, si fiind pe picior de razboi cu Postumus, a facut pace cu el”, se arata in Historia Augusta.   Gallienus este asasinat, iar Aureolus parea singurul om care ar mai putea detine puterea in roma. Urmasul lui Gallienus, Claudius „Goticul”, vine cu trupe impotriva lui Aureolus si il invinge, fortandu-l sa se predea in apropierea unui pod, despre care Historia Augusta, spunea ca avea sa se numeasca Podul lui Aureolus. Langa acest pod, in anul 268, Aureolus este ucis de garda pretoriana.

Galerius, omul care a visat la un imperiu dacic

De departe cel mai renumit dac ajuns pe tronul Imperiului Roman a fost Galerius (250 d HR-311 d HR). A facut parte din celebra tetrarhie a lui Diocletian, a fost un prigonitor al crestinilor si a fost omul care a trecut prin foc si sabie intreaga Italie. Despre el vorbesc mai multe izvoare scrise, printre care si De mortibus persecutorum al lui Lactantiu. Acelasi izvor, dar si alte lucrari ale istoricilor precum Michael de Maio jr. sau Paul Lemerle, atesta faptul ca Galerius avea origine dacica, prin intermediul mamei sale, si tracica sud-dunareana prin intermediul tatalui sau.    Michael de Maio spune de asemenea ca provenea dintr-o familie de conditie joasa, cel mai probabil tarani, nascut la Zaicear, in Valea Timocului, la sud de Dunare, probabil in anul 250 d HR.. „In aceasta fiara salbatica clocotea o barbarie nativa si o salbaticie straina sangelui roman; si nici nu este de mirare, fiindca mama sa a fost nascuta dincolo de Dunare si a fost obligata de o incursiune a carpilor sa treaca fluviul si sa caute refugiu in Noua Dacie (n.r. la sud de Dunare, dupa retragerea Aureliana)”, se arata in lucrarea lui Lactantiu.    A urmat acelasi drum ca si ceilalti daci ajunsi sa dispute tronul imperial. A fost soldat in legiunile romane si nu se stie cum a reusit sa fie remarcat. „De tanar, Galerius a fost un pastor si a primit porecla de Armentarius. Se pare ca si-a inceput cariera militara sub imparatii Aurelian si Probus, fara sa se stie nimic despre el pana nu a ajuns Caesar, pe 1 martie 293”, preciza Michael de Maio jr. Cert este ca i-a castigat increderea lui Diocletian, ultimul mare imparat roman, care a instituit tetrarhia, o forma de guvernamant revolutionara, menita sa asigure stabilitate imperiului zdruncinat de razboaie civile.

„Dupa aceasta victorie a ajuns la un asemenea avant al orgoliului incat refuza sa fie numit caesar; si cand auzea acesta apelativ in scrisorile adresate lui, urla, cu o privire taioasa si o voce teribila, «Cat timp voi mai fi caesar?»“, se arata in lucrearea lui Lactantiu. Tot in opera istoricului latin se precizeaza ca obiceiurile pagane ale mamei sale din Dacia, care „credea in zeii muntilor”, a inceput sa-i persecute pe crestini. Mai mult decat atat, spune Lactantiu, Galerius a recizat o serie de atentate crestine pentru a-l determina pe Diocletian sa adopte masuri drastice impotriva crestinilor in 303 si 304 d HR, urmate de atrocitati nemaintalnite, coordonate se pare de Galerius.    Ajunge in sfarsit la demnitatea visata si este proclamat augustus al Orientului dupa moartea lui Diocletian la 1 mai 305. Ca imparat isi afirma originea dacica, spune Lactantiu, si s-a purtat barbar cu romanii, ca o razbunare pentru atrocitatile comise de Traian in Dacia. Tot Lactantiu spune ca Galerius a visat la un Imperiu dacic, ravasind intreaga Italie, dorind sa schimbe cu aceasta titulatura cea de imperiu roman.    „Cu mult timp in urma, in momentul cand a o obtinut puterea suverana, s-a declarat dusman al numelui de roman; si a propus ca imperiul sa se numeasca imperiul dacic”, arata Lactantiu. Constantin cel Mare a fost proclamat insa imparat de trupele sale din Britannia, iar tetrarhia se destrama, ca si visele lui Galerius. Moare la 30 aprilie 311 d HR.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img