Modul în care a fost elaborat Proiectul Legii 5G nu poate să nu suscite o seamă de reacții, observații și propuneri de corectare a unor aspecte legate de efectele nedorite ale aplicării acesteia nu numai față de consecințele ei în plan economic, dar și în planul condiționalităților impuse de apartenența României la Uniunea Europeană.
Este de înțeles faptul că actualii noștri decidenți politici țin să respecte promisiunea făcută partenerilor strategici prin semnarea Memorandumului cu Administrația Trump, dar nu trebuie niciodată să se uite că suntem membrii UE și că beneficiem de la Uniune de avantaje și sprijin, poate chiar mai multe decât avem de la pietenii noștri americani.
Arta guvernării în aceste condiții constă tocmai în menținerea echilibrului între partenerii noștri, fără să omitem și propriul nostru interes.
Din păcate, Proiectul legii 5G aprobat de către Guvern și trimis în Parlament nu dovedește că ar fi fost conceput ținându-se seama și de faptul că suntem membrii UE de la care așteptăm să ne salveze din criză cu fondurile ce ni se alocă prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Proiectul legii 5G, fapt semnalat de mulți analiști, operatori din domeniu și organizații ale patronatelor, nu se situează pe linia orientărilor abordate de către UE în această speță, fiind înafara spiritului european.
Un prim aspect este acela al clasificării diferențiate a activelor de rețea în critice și non-critice.
Setul Comun de Instrumente 5G al UE face distincție între active de rețea critice și non critice. Această clasificare se justifică prin aceea că, în situația compromiterii altor componente decât cele ale rețelei centrale, impactul ar fi minim sau inexistent.
În conformitate cu Setul Comun de Instrumente 5G al UE, ar fi fost necesar ca echipamentul să fie clasificat în funcție de natura și importanța sa (strategic/actual, utilizat în rețeaua centrală, echipamente de emisie-recepție radio, cabluri, interfețe, echipamente de rețea pasive sau active).
Deoarece Proiectul de Lege 5G nu face nicio distincție între tipuri de echipamente, iar pe de altă parte autorizarea privește producătorii iar nu echipamentele produse de aceștia, se creează necesitatea înlocuirii complete a tuturor echipamentelor livrate de un producător neautorizat.
Mai mult decât atât, Guvernul ar fi trebuit să acorde atenția cuvenită concluziilor Consiliului European, care a îndemnat statele membre să valorifice la maximum Setul Comun de Instrumente 5G al UE (și, în special, să aplice restricții numai pentru activele-cheie definite ca fiind critice și sensibile în cadrul evaluărilor coordonate ale riscurilor la nivelul Uniunii Europene), precum și setului comun de instrumente al Uniunii Europene privind cele mai bune practici pentru stimularea conectivității ("Setul de Instrumente privind Conectivitatea").
Setul de Instrumente privind Conectivitatea este un raport privind cele mai bune practici, repsectiv acele practici pe care statele membre le consideră cele mai eficiente în ceea ce privește instalarea rețelelor fixe și mobile de foarte mare capacitate, inclusiv 5G. În cadrul acestuia, Comisia Europeană, împreună cu statele membre, recunosc costul ridicat al dezvoltării rețelelor 5G, căutând soluții pentru sprijinirea furnizorilor de rețele de comunicații electronice în eforturile lor de implementare a rețelelor 5G.
De aceea, orice restricții disproporționate sau nenecesare (precum cele cuprinse de actuala formă a Proiectului de Lege 5G), care vor avea drept consecință creșterea costurilor cu dezvoltarea rețelelor pentru furnizorii de rețele de comunicații electronice, vor fi nu numai contrare legii române și dreptului Uniunii Europene, dar și bunelor practici ale Uniunii Europene în materia dezvoltării rețelelor de telecomunicații.
Nu exclud posibilitatea unei abordări prea ”grăbite” a decidenților în elaborarea legii, ceea ce i-ar fi dus la imposibilitatea informării asupra altor legi europene din acest punct de vedere, ceea ce ar fi putut fi și o cale de inspirație din experiența unora mai avizați.
Ca o contribuție modestă la o eventuală îmbunătățire a Proiectului de Lege 5G, prezint modul în care legislația franceză a conceput ” siguranța ” națională în cazul implementării unor investiții de natura celor din care face parte și 5G.
Odată cu intrarea în vigoare a primului mecanism european de "filtrare" și cu modificarea substanțială a cadrului francez, controlul investițiilor străine este acum mai mult decât oricând văzut de autoritățile publice franceze ca scutul necesar pentru protecția activelor strategice și a siguranței naționale. Astfel :
”1. Punerea în aplicare a primului mecanism european de filtrare a investițiilor străine directe: cooperarea pentru protejarea activelor strategice ale Europei.
Acceptarea investițiilor străine directe ("ISD") protejând în același timp interesele esențiale a fost crezul Comisiei Europene atunci când a insistat pentru dezvoltarea unui mecanism de control la nivel european.
Regulamentul (UE) 2019/452 Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru filtrarea investițiilor străine directe în UE a fost adoptat la 19 martie 2019 și a intrat în vigoare la 11 octombrie 2020.
Fără a obliga statele membre să adopte un sistem național de control al investițiilor străine, scopul acestui regulament este de a reglementa mecanismele naționale de control existente și de a asigura coordonarea la nivel european. Acesta urmărește, de asemenea, să introducă dreptul Comisiei de a revizui ISD în active strategice sau în societăți, fără a-i conferi putere de decizie.
2. Un mecanism de cooperare între statele membre și Comisie cu un domeniu de aplicare larg.
Aceste noi dispoziții introduc un sistem de cooperare între toate statele membre și Comisie. Acesta se aplică tuturor ISD din țări terțe din UE, indiferent dacă ISD sunt sau nu monitorizate la nivel național, astfel încât statele membre și Comisia să își poată exprima îngrijorarea cu privire la punerea în aplicare potențială sau efectivă a anumitor investiții din țări terțe.
Nu există un prag minim pentru aplicarea regulamentului, care se poate aplica unei tranzacții cu o valoare financiară relativ limitată, dar de importanță strategică majoră (cum ar fi cercetarea și tehnologia).
Regulamentul identifică o serie de factori care pot fi luați în considerare de statele membre sau de Comisie pentru a stabili dacă o ISD este de natură să dăuneze securității sau ordinii publice, care se referă la efectele potențiale ale ISD sau ale investitorului.
Cooperarea are ca rezultat notificarea de către fiecare stat membru a oricărei ISD care face obiectul controlului pe teritoriul său, în atenția Comisiei și a altor state membre, astfel încât acestea să poată, dacă este necesar, să solicite informații suplimentare și să facă observații sau avize.
În ceea ce privește ISD care nu fac obiectul controlului național, Comisia și statele membre pot, de asemenea, să solicite informații din proprie inițiativă și să furnizeze observații sau consiliere.
3. Acest acord nu introduce niciun mecanism obligatoriu. Într-adevăr, filtrarea de către statul membru sau în care se planifică sau s-a efectuat o ISD va trebui să țină seama în mod cuvenit de observațiile celorlalte state membre și de avizul Comisiei, care au totuși doar un caracter consultativ. Astfel, decizia finală revine în cele din urmă statului membru în cauză.
Această procedură de cooperare este încadrată de termenele prevăzute de regulament pentru a permite schimbul de informații între state și Comisie, ținând seama, în special, de termenele deja prevăzute de procedurile naționale.
Un cadru pentru mecanismele naționale de filtrare.
Regulamentul stabilește, de asemenea, un cadru minim comun pentru ca statele membre să mențină sau să adopte un mecanism național de filtrare:
Normele și procedurile naționale trebuie să fie transparente și să nu facă discriminări între țările terțe;
Statele membre trebuie să aplice termene în cadrul mecanismelor lor naționale, permițând în același timp observațiile altor state membre și avizele Comisiei în cadrul sistemului european;
Informațiile confidențiale schimbate între Comisie și statele membre trebuie protejate;
Investitorii străini și societățile în cauză trebuie să aibă posibilitatea de a contesta deciziile de filtrare ale autorităților naționale.
4. Cooperarea internațională și schimbul de bune practici.
Regulamentul introduce, de asemenea, posibilitatea ca statele membre și Comisia să coopereze cu autoritățile competente ale țărilor terțe în ceea ce privește aspecte legate de filtrarea ISD. În plus, a fost creat un grup de experți privind filtrarea ISD în UE pentru a oferi consiliere și expertiză Comisiei, pentru a face schimb de bune practici și pentru a discuta subiecte legate de ISD.
5. Reforma controlului francez al investițiilor străine
Impulsionat de Legea 2019-486 din 22 mai 2019 privind creșterea și transformarea afacerilor, cunoscută sub numele de Legea PACTE, în special, care a consolidat competențele polițienești și sancționatoare ale ministrului responsabil de economie și a extins lista sectoarelor afectate de sistemul de control al ISD, evoluția cadrului național a fost continuată prin Decretul nr. 2019-1590 din 31 decembrie 2019.
Controlul național revizuit al investițiilor străine a intrat pe deplin în vigoare pentru cererile de autorizații formate începând cu 1 aprilie 2020.
Acest lucru a dus la o rescriere aprofundată a părții de reglementare a sistemului de control al investițiilor străine, care, ar trebui amintit, în ceea ce privește legislația franceză, se referă atât la investițiile din PARTEA UE, cât și din partea țărilor terțe.
Extinderea conceptului de investiție controlată.
În conformitate cu articolul R.151-2 din Codul Monetar și Financiar ("CMF"), constituie în prezent o investiție străină supusă controlului "faptul pentru un investitor menționat la articolul I din articolul R.151-1:
să dobândească controlul, în sensul articolului L.233-3 din Codul comerțului, asupra unei entități de drept francez; Da
să achiziționeze integral sau parțial o industrie a unei entități franceze; Da
să treacă, direct sau indirect, singur sau concertat, pragul de 25% de deținere a drepturilor de vot ale unei entități în temeiul legislației franceze."
Întrucât, anterior, regulamentul a declanșat procesul de autorizare atunci când un investitor a luat o participație de cel puțin 33,33% din capitalul sau din drepturile de vot ale unei societăți franceze, dispozițiile de mai sus fac acum obiectul controlului oricărei investiții care conduce la trecerea pragului de 25% din drepturile de vot.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că depășirea pragului de 25% pentru controlul drepturilor de vot se aplică numai investitorilor din țări terțe din UE sau SEE (CMF, art. R.151-2, ultimul al.).
6. Extinderea și unificarea domeniului de aplicare a activităților aflate sub control.
Aceste activități sunt cuprinse în noul articol R.151-3 al CMF, care se aplică în prezent indiferent de cetățenia investitorului.
Decretul extinde sfera activităților din cadrul sistemului de monitorizare: presa scrisă și serviciile de presă online pentru informații politice și generale, securitatea alimentară, stocarea energiei și tehnologiile cuantice (CMF, art. R.151-3).
Activitățile reglementate de articolul R. 151-3 includ și exploatarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice.
7. O mai bună supraveghere a procedurilor.
Necesitatea de a alinia legislația franceză la regulamentele europene de instituire a unui cadru pentru filtrarea ISD în UE a condus la un cadru mai bun pentru proceduri și la prevederea unor termene care să includă procedura de cooperare europeană.
De acum înainte, procesul de autorizare urmează un proces în două faze, încadrat de termene specifice.
Faza 1 începe cu primirea cererii de autorizare a unei investiții. În primele 30 de zile lucrătoare, al căror punct de plecare este stabilit în ziua primirii unui dosar complet și pentru care administrația are întreaga latitudine de a se pronunța asupra integralității, serviciile ministrului responsabil de economie transmit investitorului care a depus cererea că:
Activitatea este în afara interesului.
Investiția este permisă fără condiții; Da
Este necesară o revizuire suplimentară pentru stabilirea condițiilor.
În absența unui răspuns în acest interval de timp, cererea este considerată respinsă.
În cazul unei revizuiri suplimentare, articolul R.151-6 din CMF sugerează deschiderea unei faze 2, destinată negocierii angajamentelor.
Decizia finală trebuie, în orice caz, să aibă loc în termen de 45 de zile lucrătoare de la data primirii de către investitorul care a depus cererea de decizie a ministrului prin care acesta este informat cu privire la o nouă reexaminare.”(Vezi: L’entrée en application du premier mécanisme européen de filtrage des investissements directs étrangers: une coopération permettant la protection des actifs stratégiques européens” 10.04.2021).
Desigur, nu poate fi vorba de o îndemnare spre copy-paste a unei legislații străine chiar dacă aparține Uniunii Europene, dar o mai atentă studiere a ”Regulamentului (UE) 2019/452 Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru filtrarea investițiilor străine directe în UE”, ar fi putut aduce mai multă claritate și simplificare prevederilor Proiectului românesc al Legii 5G.
