Charles Darwin – „prototipul” omului de ştiinţă. Contribuţiile aduse de Darwin la înţelegerea originilor şi varietăţii formelor de viaţa de pe Pământ rămân de necontestat. Omul de ştiinţă a reuşit însă să îşi atragă numeroase atipatii şi critici din partea susţinătorilor conceptului religios al Creaţiei Divine.
Cum a luat naştere „Teoria evoluţionistă”
Charles Darwin s-a împrietenit cu Charles Lyell, considerat cel mai mare geolog al epocii sale.
După discuţiile purtate cu acesta, Darwin a ajuns la concluzia că speciile au evoluat în mod asemănător cu evoluția în timp a Pământului.
Reverendul Henslow a prezentat o parte din fosilele și jurnalele lui Charles Darwin unor naturaliști celebrii din acea perioadă.
În urma acestor expuneri Charles Darwin a devenit celebru în cercurile științifice britanice. Pe data de 2 octombrie 1836, Darwin a început să-și formuleze teoria, pe care o considera singura viabilă.
Potrivit acesteia, speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate. Aşadar strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare.
Charles Darwin sau „prototipul” omului de ştiinţă
În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluției.
Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Charles Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluției.
Acest consiliu decide asupra întâietății formulării teoriei și astfel Charles Darwin este considerat părintele evoluției.
Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882; ca dovadă de recunoaștere a valorii operelor sale științifice, a fost înmormântat în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.
