Indiferent dacă este vorba de diabet zaharat de tipul 1 sau 2, persoanele afectate trebuie să urmeze cu stricteţe tratamentul recomandat de medic. Glicemia crescută pe perioade îndelungate favorizează apariţia unor dezechilibre importante în organism.
Diabetul zaharat este o boală cronică nevindecabilă, dar care poate fi ţinută sub control dacă persoana afectată respectă recomandările privind tratamentul, alimentaţia şi stilul de viaţă.
În diabet, pancreasul, un organ situat în spatele stomacului, nu mai secretă suficientă insulină sau corpul devine rezistent la acţiunea acesteia. Insulina este un hormon indispensabil vieţii, care preia glucoza din sânge şi o introduce în celulele corpului pentru a produce energie.
Diabetul de tip 1 (insulinodependent), care apare la copii şi tineri, se caracterizează prin absenţa totală a producţiei de insulină. Persoanele afectate trebuie să primească tratament cu insulină pentru a supravieţui. Diabetul de tip 1 are ca simptome eliminarea excesivă de urină, setea intensă, oboseala, foamea accentuată şi scăderea în greutate.
În diabetul de tip 2, cea mai frecventă formă a bolii (90% din cazuri), producţia de insulină este insuficientă sau apare un deficit în utilizarea acesteia (insulinorezistenţă). Are manifestări asemănătoare cu cele ale diabetului de tip 1, la care se adaugă amorţeala picioarelor, vindecarea greoaie a rănilor, vederea înceţoşată. Tratamentul de bază este reprezentat de antidiabetice orale. După ani de evoluţie, când dieta şi medicamentele nu mai sunt suficiente pentru controlul glicemiei, medicul prescrie insulină.
Urmări posibile ale diabetului necontrolat
Un bun control al glicemiei este important pentru a preveni sau pentru a întârzia complicaţiile diabetului. Printre acestea, se numără cele de la nivelul ochilor (retinopatie diabetică), nervilor (neuropatie diabetică), rinichilor (boală renală diabetică), vaselor de sânge (ateroscleroză accelerată, hipertensiune, accident vascular cerebral). Totodată, diabetul este asociat şi cu alte probleme precum apneea de somn, disfuncţiile erectile, infecţiile urinare, parodontoza.
Atenţie la hiperglicemie!
Hiperlgicemia cronică – nivelul ridicat de zahăr în sânge pe perioade lungi – este cea care atrage urmările nefaste ale bolii la nivelul organelor, vaselor şi ţesuturilor. Glicemia creşte pe fondul unei alimentaţii bogate în glucide, al sedentarismului, al urmării incorecte sau a neglijării tratamentului antidiabetic, al administrării anumitor tratamente (cortizon) şi al stresului. Printre simptomele hiperglicemiei se numără oboseala, iritabilitatea, nevoia frecventă de a urina, setea intensă, sensibilitatea crescută la infecţii micotice, cicatrizarea dificilă şi tulburările de vedere.
Rinichii, printre organele afectate
Boala renală diabetică sau nefropatia diabetică este o complicaţie gravă a diabetului de tip 1 sau 2. Când se ajunge în acest stadiu este afectată capacitatea rinichilor de a curăţa sângele de substanţele toxice sau nefolositoare şi de surplusul de apă, care sunt eliminate prin urină. Nefropatia diabetică se instalează de-a lungul mai multor ani, afectând treptat sistemul delicat de filtrare propriu rinichilor. Astfel, boala renală diabetică evoluează de la trecerea proteinelor prin filtrul renal (microalbuminurie) până la insuficienţă renală, când singurele opţiuni de tratament sunt dializa şi transplantul renal.
Au un risc mai mare de a face boala renală diabeticii cu hiperglicemie şi hipertensiune necontrolate, cei care fumează şi cei care au nivel crescut al colesterolului.
