Hipotiroidia la copii: care sunt semnele şi cum se tratează
Hipofuncţia tiroidei poartă numele de hipotiroidie, putând avea numeroase cauze. La copii în mod special, hipotiroidia se poate manifesta diferit în funcţie de vârstă.
La nou-născut şi sugar, hipotiroidismul congenital (din naştere) poate fi semnalat clinic de:
icter prelungit,
plâns răguşit,
somnolenţă,
hipotonie generalizată,
tegumente reci şi uscate,
constipaţie,
bradicardie,
asocierea altor malformaţii congenitale.
La această grupă de vârstă, începerea tratamentului cu hormoni tiroidieni este important să fie făcută cât mai devreme posibil, întrucât hipotiroidia congenitală netratată este principala cauză de retard mental ireversibil.
La copii preşcolari, hipotiroidia se poate instala lent şi se poate manifesta prin:
statură mică,
tulburări de comportament,
somnolenţă,
constipaţie,
căderea părului,
infiltrarea şi uscarea tegumentelor.
La copii şcolari şi adolescenţi, hipotiroidia poate îmbrăca numeroase faţete clinice, precum:
un randament şcolar scăzut,
tulburări de somn sau de comportament,
căderea părului,
unghii friabile,
tulburări de ciclu menstrual la fete,
pubertate întârziată sau precoce la ambele sexe.
Tratamentul hipotiroidiei se face cu hormoni tiroidieni (levotiroxină cel mai frecvent), fiind un tratament accesibil, ieftin şi bine tolerat de către copii.
Hipertiroidia la copii: cum se manifestă şi în ce constă tratamentul
Pe de altă parte, hiperfuncţia tiroidei se numeşte hipertirodie, fiind caracterizată printr-un exces de hormoni tiroidieni. Este o patologie tiroidiană mai rar diagnosticată în populaţia pediatrică, comparativ cu hipotiroidia.
Consecinţele clinice diferă în funcţie de vârstă, dar principalele simptome sunt:
tahicardia (creşterea numărului bătăilor cardiace),
palpitaţiile,
scăderea în greutate,
insomniile,
hiperactivitatea,
lipsa de concentrare,
durerile musculare,
tremorul fin al mâinilor,
vârsta osoasă avansată,
tulburările de menstruaţie la fetele pubere,
în cazuri mai rare poate apărea afectarea oculară (retracţia palpebrală, exoftalmia).
Tratamentul hipertiroidismului se face în funcţie de cauză, începându-se în general cu tratamentul cu antitiroidiene de sinteză, urmat de alegerea unui tratament curativ definitiv (chirurgia sau administrarea de radioiod).
Hipertiroidismul corect diagnosticat şi tratat la orice grupă de vârstă are o evoluţie bună şi un prognostic pozitiv.
Este de reţinut că mărirea de volum a glandei tiroide (guşă) poate apărea atât în contextul hipotiroidiei, cât şi în cazul hipertiroidiei.
Aşadar, se impune un control al funcţiei tiroidiene la copilul de orice vârstă în cazurile în care părinţii observă oricare dintre manifestările enumerate mai sus, precum şi dacă se cunoaşte un istoric familial al bolilor tiroidiene.
Evaluarea endocrină cuprinde determinarea nivelurilor hormonilor tiroidieni, autoanticorpilor antitiroidieni şi/sau a altor hormoni, precum şi efectuarea, după caz, a unei ecografii tiroidiene.
Merită reţinut că diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor tiroidiene la copii de orice vârstă sunt facile şi accesibile, iar adresarea către un medic endocrinolog nu trebuie întârziată.
