Doliu în lumea artistică din România. S-a stins din viață una dintre cele mai mari personalități din țara noastră. Vestea morții sale a întristat profund pe toți cei care au cunoscut-o, care au lucrat cu ea, dar și pe publicul larg. Istoricul de teatru și consultantul artistic Mariana Voicu s-a stins din viață.
Pierdere imensă pentru România
Mariana Voicu s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani. A lăsat în urma sa o carieră remarcabilă și foarte mulți oameni care au iubit-o și au apreciat-o atât pentru profesionalismul ei desăvârșit, cât și pentru felul ei de a fi. Regretata Mariana Voicu a lucrat timp de 50 de ani la Teatrul Național Timișoara. Reprezentanții instituției au făcut public anunțul trist cu privire la trecerea sa în neființă.
Cu îndurerată stupoare am aflat de trecerea în neființă a unui om pe care l-am asociat cu toții cu memoria acestui teatru, istoricul de teatru și consultantul artistic Mariana Voicu (…) a fost un om de un optimism inepuizabil, o permanentă furtună de emoții bine temperate de inteligența ascuțită, voința puternică și spiritul amplu. A trăit cu toată ființa ei, la propriu, istoria ultimilor 50 de ani ai Teatrului Național din Timișoara, au transmis aceștia.
Cine a fost Mariana Voicu
Mariana Voicu s-a născut în 1948, în comuna Ciacova și a terminat Liceul de Muzică și Arte plastice, la secția Arte plastice. Ulterior a făcut o schimbare de direcție, iar după absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, Mariana Voicu a fost repartizată „pentru efectuarea stagiului de trei ani” la Teatrul Național. Aici a rămas timp de patru decenii.
Mariana Voicu a fost membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru- secția română, iar în anul 2017, senatul UNITER i-a decernat Premiul pentru întreaga activitate. Ea a colaborat cu toți regizorii care au marcat parcursul Teatrului Național Timișoara începând cu anul 1971. Istoricul de teatru și consultantul artistic a ieșit la pensie în 2010, dar a continuat să rămână alături de instituția în care se simțea ca acasă.
