Preasfintitul Parinte Episcop Ignatie al Husilor, este in permanenta legatura cu credinciosii sai, mai ales acum, in vremuri de incercare si ori de cate ori are ocazia, nu ezita sa se adreseze lor si sa ii incurajeze in infruntarea problemelor.
Astfel, Parintele Ignatie, a postat pe o retea de socializare un mesaj de incurajare, de responsabilizare si de constientizare , in care cu siguranta se regaseste fiecare dintre noi ori multora dintre noi le va ridica semne de intrebare
. "Ne este frica de faptul ca vor fi inchise bisericile, pentru ca inca nu am zidit consistent si constient biserica din inimile noastre. Biserica din inima omului da cu adevarat viata, masura si frumusete bisericii din afara lui.
Sa nu jubileze gratuit iluministii de serviciu, pentru ca orice biserica din inima omului este hranita si luminata de biserica din ziduri, care este locul de formare al Bisericii lui Hristos ca Trup tainic al Sau.
Paradoxul clipei: de vreo cateva zile, un responsabil calificat al impiedicarii raspandirii virusului este stapanit, pana la extaz, de duhul profetiei ca virusul loveste imbatabil si argetat fix de Pasti. Nici mai devreme, nici mai tarziu. Probabil, chiar in momentul in care in biserici se va citi: “Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului”. Cred ca numai asa Covid-ul 19 poate capata valente profund “confesionale”.
Pandemia ne invata sa pretuim interiorul, atata vreme cat ne-am permis luxul sa ne exfoliem copios in cele ale exteriorului.
Acum, lumea intreaga este un imens spital, pentru ca sa invatam sa treaca prin miezul inimii bisericii noastre suferinta celuilalt si sa multiplicam serotonina comuniunii dintre noi.
Panica se dovedeste a fi mai aproape de intimitatea fiintei umane, poate mai mult decat oricand, pentru ca sa devenim ucenicii fideli ai prudentei si ai profilaxiei. Cu toate acestea, raspandirea panicii irationale este cea mai urata pandemie spirituala.
Virusul este reminderul sfredelitor ca suntem incercuiti de limitari, pentru ca sa ne amintim permanent ca Dumnezeu nu este incercuit niciodata de limitarile credintei noastre anemice, ci ne daruieste larghețea linistii si imensitatea harului sperantei.
Ortodocsii sunt prigoniti in plina epoca virusologica, pentru ca sa ne dumirim, o data pentru totdeauna, care este adevarata fizionomie a progresistilor stahanovisti in munca de discreditare irationala a Bisericii. Din fericire, “epidemiologia” nu va distruge Ortodoxia.
Metamorfozarea linguritei euharistice in instrument de ardere pe rug a celor care cred in lucrarea cu putere si har mult a Sfintei Impartasanii dezvaluie adevarul ca viata crestinului coincide si cu rastignirea lui pentru credința in Iubirea crucificataă. De aceea, orice marturisire aduce o rastignire.
Suntem martorii fragilitatii firii umane, pentru ca sa nu credem niciodata in triumfalismul gaunos si mincinos, ca diavolul, care i-a sugerat Domnului sa se arunce de pe aripa templului, ca va fi prins de îngeri.
Doamne, da-ne curaj, ca sa ne temem asa de tare de moarte, incat sa ne indragostim iremediabil de Viata cea fara de moarte!
