"Este nevoie de curaj să devii cine ești cu adevărat”
Este deviza sergentului major Pricop Marian, subofițer operativ la Secția de pompieri Huși. Colegul nostru nu a stat pe gânduri astăzi când a văzut gospodăria vecinilor în flăcări și a sărit primul în ajutor. Misiunea noastră, salvarea vieților și bunurilor omenești, devine un mod de viață; iar Marian și-a dus misiunea un pas mai departe, fiind alături de semenul lui în timpul liber.
Ne-a declarat că de mic i-a apreciat pe cei care iși pun viața în pericol pentru protejarea comunității, iar părinții l-au încurajat și susținut să se pregătească pentru ceea ce își dorește. Interesul în meseria de pompier i s-a trezit de mic, atunci când a participat la câteva incendii din satul natal: „am auzit sirenele și apoi am văzut pompierii cum îi protejau pe oameni de pericol. Acela a fost momentul când mi-am dat seama că asta vreau să fac”.
Sergentul major Pricop Marian a urmat cursurile Scolii de subofițeri pompieri și Protectie Civilă "Pavel Zăgănescu" Boldesti, absolvind cu notă foarte bună. Ca urmare a putut sa isi aleagă între primii unitatea în care va servi. Din dragoste pentru locurile natale a ales Secția de pompieri Huși, subunitate unde se implica și este creativ în toate sarcinile zilnice și misiunile specifice.
Echipa lui Marian îl descrie ca fiind o persoană energică, care îndeplinește ordinele din dorința de a învăța, a se perfecționa și din bucuria de a comunica cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune. Dealtfel, tot echipa este cea care l-a ajutat să ducă la capăt misiunile de stingere, descarcerare și de prim-ajutor în care a fost implicat în cei doi ani de când lucrează la Secția Huși. Una dintre cele mai grele misiuni i s-a părut incendiul de la o gospodărie în care ardeau mai multe anexe, fumul puternic amenințând distrugerea casei. Pe timpul acestei intervenții solicitante a înțeles valoarea muncii în echipă și a curajului: sunt cele care „transformă o misiune imposibilă într-una îndeplinită”.
Peste cinci ani, Marian spune că se vede tot pompier, pentru că i se potrivește mănușă cu firea sa: „îmi place să ajung primul la locul intervenției; lucrez bine sub presiune. Pe vitor aș dori să devin comandantul propriului echipaj, postură în care să dovedesc lucrurile învățate, ajutându-i pe ceilalți. Sunt însă și intervenții care mă întristează, cum a fost scoaterea unei persoane din fântână, în seara de Înviere. Atunci devin recunoscător pentru familia mea și apreciez viața la adevărata ei valoare”.
De acest entuziasm spune că l-a molipsit și pe fratele mai mic, căruia i-a povestit așa de multe lucruri, că acesta a declarat că vrea să devină tot pompier.
Vecinul a cărui gospodărie a fost afectată îi mulțumește pompierului pentru ajutor și noi la fel, pentru cinstea făcută armei.
Astfel de momente ne reamintesc și despre importanța încurajării și susținerii celorlați: aprecierea și susținerea primite ne oferă putere, în timp ce prețuirea oferită celuilalt ne oferă curajul faptelor.
#IsuVaslui
#curaj_si_devotament
