In timp ce vanzatorul urmarea distrat aglomeratia de pe strada, de magazin s-a apropiat o fetita. Ea si-a lipit nasucul de geamul vitrinei aranjate si, deodata, ochisorii ei de culoarea mierii au inceput sa straluceasca – micuta vazuse ceva deosebit expus acolo, conform Perfect Media.
Fetita a intrat in magazinul de bijuterii si l-a rugat pe vanzator sa-i arate un minunat colier din turcoaz, care i-a captat atat de mult atentia. „Vreau sa-l cumpar pentru sora mea. Ati putea sa-l puneti intr-o cutie pentru cadouri?” – a intrebat micuta.
Proprietarul magazinului, care se afla in acel moment acolo, cu o expresie deosebita in priviri, a intrebat-o: „Cati bani ai, micuto?“ Fara sa clipeasca, fetita a scos din buzunar o batista legata de mai multe ori si a inceput sa desfaca cu grija fiecare nod. Apoi a pus mandra batista pe tejghea si a spus: „Aici sunt suficienti bani, nu-i asa?”
Copilul se uita la proprietar, exprimand simultan atat speranta, cat si tristete. „Stiti, de cand a murit mamica noastra, sora mea are grija de mine, daruindu-mi toata, toata dragostea sa. Iar pentru sine nu-i mai ajunge timp…”. Pe batista erau doar cateva monede. „Astazi este ziua ei de nastere si sunt foarte sigura ca acest colier o va bucura nespus de mult, pentru ca culoarea ochilor ei coincide cu a colierului…”. Vanzatorul se uita naucit la stapanul sau, nestiind ce sa raspunda. Acesta insa doar zambea. El a trecut dupa tejghea, singur a impachetat colierul intr-o frumoasa hartie argintie, facandu-i deasupra o minunata fundita dintr-o banda de culoarea turcoazului.
Vanzatorul se uita uimit la toate acestea, iar proprietarul deja pusese cutia aranjata intr-o punga de brand si i-a dat-o fetitei: „Poftim, ia-o si daruieste-o surioarei tale cu multa dragoste.” Micuta a iesit fericita din magazin si s-a indepartat topaind.
Ziua de lucru era in toi, cand in magazin a intrat o domnisoara frumoasa cu parul auriu si cu niste minunati ochi de culoarea turcoazului. Ea a pus cadoul desfacut pe tejghea si a intrebat: „Acest colier a fost cumparat aici?” Vanzatorul a rugat-o politicos sa astepte putin si a plecat sa-si cheme stapanul, care s-a apropiat imediat de vizitatoare. Barbatul i-a zambit si i-a spus: „Da. Acest colier face parte dintr-o colectie exclusiva a brandului nostru si a fost cumparat de aici in aceasta dimineata.” „Si ce pret a avut?” – a intrebat domnisoara. Iar vanzatorul i-a raspuns: „Imi cer scuze, dar nu va pot oferi aceste informatii. Politica noastra de confidentialitate presupune ca pretul cumparaturilor sa fie cunoscut doar de angajatii magazinului si de client.”
Barbatul a luat cutia, a impachetat-o inca o data – aproape demonstrativ – si foarte grijuliu a legat-o cu o noua banda cu fundita. Apoi i-a dat cadoul fetei. Insa ea a spus: „Dar surioara mea avea doar cateva monede, pe care le-a adunat din vanzarea unor papusi de carpa, pentru ca salariul meu ne ajunge doar pentru minimul necesar. Acest colier nu este o simpla bijuterie si sunt sigura ca banii ei nu erau suficienti pentru a-l cumpara.” In sala s-a lasat o liniste profunda. Ea a luat cadoul si s-a indreptat incet spre iesire, strangand cutia la piept. „Ea a platit cel mai inalt pret dintre toate cate exista – ea a dat tot ce avea” – i-a spus stapanul magazinului.
„Daca vreodata veti avea de ales intre dragoste si intreaga lume, amintiti-va: daca veti alege lumea, veti ramane fara dragoste, iar daca veti alege dragostea, veti putea cuceri intreaga lume.” (Albert Einstein).
sursa: rol.ro
