Pe data de 30 decembrie 2020, la venerabila vîrstă de 93 de ani, avea să ne părăsească pentru totdeauna unul din cei mai remarcabili truditori pe tărâmul sănătății vasluiene, dr Neculai Bârlădeanu. Om al locului, născut în localitatea Zăpodeni situată în proximitatea vasluiului, la data de 5 mai1927, are o copilărie și tinerețe plină de frustrări și neajunsuri generate de tragedia celui de al II–lea război mondial care îl vor marca, dar îi și vor sădi în suflet dorința de a face ceva util și consistent pentru semenii săi și ținuturile natale.
Cursurile primare le va absolvi în localitatea natală, iar cursurile gimnaziale și liceale la liceele C Negruzzi Iași, M Kogălniceanu Vaslui și din nou C Negruzi Iași unde va și obține bacalaureatul în anul 1948. Va urma apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași obținând titlul de medic de medicină generală în 1954. Tenacitatea și perseverența tânărului doctor se va îmbina fericit și cu șansa oferită de destin pentru împlinirea visului său, evocat mai sus. Așa încât, ceea ce vedeți astăzi ca infrastructură medicală și sanitară la nivelul județului Vaslui, fie ea la nivelul asistenței medicale primare, asistență medicală spitalicească sau sănătate publică, poate fi considerată opera acestui mare om.
După un periplu scurt la dispensarele Laza (1 an) și dispensarul Ivănești (2 ani) este repede remarcat de autoritățile sanitare ale timpului ca un medic devotat, om cu viziune, bun organizator și manager, mai ales la Ivănești, care avea pe atunci statutul de centru medical zonal (plasă – cum se numea altădată), unde se va implica trup și suflet cauzei sănătății în comunitate. Aceste calități vor sta la baza numirii sale, în anul 1957, ca medic șef de raion cu responsabilități în domeniul ocrotirii sănătății la nivelul teritoriului, într-o perioadă extrem de grea pentru medicina românească, când molimele și epidemiile făceau ravagii, ca de pildă malaria cu centru de malariologie la Codăești, tifosul exantematic cu centrul de tifici de la Negrești, epidemiile hidrice între care febra tifoidă și salmonelozele obișnuite, poliomielita, tuberculoza, rujeola și marile epidemii de gripă din 1957 și 1971, toate efectiv decimau populația zonei și a țării.
Dacă asociem acestor aspecte și marile campanii de igienizare și asanare a focarelor epidemice și endemice, atât în mediul urban cât și rural, cu importanța lor pentru starea de sănătate a populației, putem realiza uriașul efort pe care corpul medico-sanitar îl făcea, adevărate acte de eroism cu rezultate pe măsură, fără publicitatea deșănțată și irațională care se face astăzi unor activități specifice domeniului.
În această perioadă grea, de responsabilitate și implicare, se specializează în obstetrică-ginecologie, avându-i ca maeștri pe monștrii sacri ai obstetricii românești; profesorii Eugen Aburel, Vasile Dobrovici, Dan Alessandrescu, specialitate pe care o va practica neîntrerupt până în anul 2010, între anii 1986-1992 și în calitate de medic șef de secție. Fac precizarea că la vremea aceea, specializarea în orice domeniu medical se făcea după o stagiatură obligatorie, timp de 2-3 ani în mediul rural, sau în clinică ca intern clinic.
Cea mai fertilă activitate din cariera sa a fost cea de manager și organizator de sănătate publică la nivelul noului reînființat județ Vaslui, în calitate de director al Direcției Sanitare (echivalentul Direcției de Sănătate Publică de astăzi), poziție pe care o ocupă între 1970 și 1984. În această calitate devine automat și directorul Spitalului Județean Vaslui pe organigrama căruia funcționa și Direcția Sanitară. Va ocupa această funcție timp de 14 ani (1970-1984), adevărați ani de pionierat și ctitorie a sistemului medico-sanitar vasluian modern, care venea după noua împărțire administrativ teritoreală din 1968, activitate în care doctorul Neculai Bârlădeanu se implică cu toată ființa sa.
Va reuși în mandatul său să construiască trei spitale (Spitalul Județean Vaslui, Spitalul Municipal ”Elena Beldiman” Bârlad și Spitalul de Copii ”Sf. Nicolae” Bârlad), două policlinici municipale (Vaslui și Bârlad), șase dispensare urbane și opt dispensare rurale, precum și reabilitarea a 40 de dispensare din cele 70 existente la nivelul județului.
Fire activă, deschisă, amabilă și înclinată către dialog, înțelept și sfătos în atitudine, avea să câștige de-a lungul carierii sale simpatia și aprecierea nu numai a colegilor, ci și a structurilor de partid și de stat ale timpului, fără să se implice în ceea ce înseamnă pentru mulți astăzi proletcultism, carierism sau demagogie de partid. Prin poziția sa intra automat în structurile administrative ale județului ca membru în Comitetul Executiv (la vremea aceea sănătatea și învățământul erau priorități strategice absolute), apoi devenea membru în Colegiul Sanitar Superior de pe lângă Ministerul Sănătății pe toată durata mandatului și membru în Senatul Univeristății ieșene de Medicină și Farmacie timp de 8 ani. A activat în toate aceste poziții ca un profesionist de talie, cu dăruire și abnegație doar în folosul comunității.
Dincolo de realizările în plan organizatoric și managerial din perspectiva sănătății publice, sunt realizările în plan profesional și științific. Va conduce Secția de Obstetrică și Ginecologie a Spitalului Județean din 1984 până în 1992, urmându-i la conducere obstetricianului de talie universitară dr Vasile Sepeniuc, cu care va efectua și publica în reviste de specialitate peste 70 de lucrări științifice.
A fost președintele Societății de Obstetrică-Ginecologie filiala Vaslui și membru al Uniuni Medicale Balcanice cu participări la Congresele de specialitate de la Salonic, Sofia și Istambul. A fost membru în comitetul de redacție al prestigioasei reviste ieșene ”Revista Medico-chirurgicală” pentru mulți ani. Este autorul capitolului despre sănătate din monumentala ”Cronică Vasluiului” și unul din autorii monografiei sănătății vasluiene întocmită la inițiativa sa. Această lucrare, la fel de monumentală, întitulată ”De la spitalul lui Drăghici, la Spitalul Județean de Urgență Vaslui” (1852-2010), o adevărată istorie a sănătății la nivel zonal dar și național, a fost folosită ca model de multe zone din țară și premiată de Societatea Română de Istoria Medicinei în 2010 cu ocazia Congresului European de Istoria Medicinei de la Constanța.
Tot ceea ce a făcut doctorul Neculai Bârlădeanu, mai ales în viața sa activă, a făcut-o cu dăruire și pasiune, în folosul oamenilor și comunităților care aveau să-l răsplătească munca prin recunoaștere publică, titluri, diplome și medalii, între care cităm; Ordinul Muncii – care la vremea aceea era imediat după ordinul Steaua României; insigna de aur a Societății Române de Cruce Roșie; Ordinul Meritul Sanitar; Diploma de Excelență a Colegiului Medicilor din România și, ca un corolar al acestor recunoașteri, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Vaslui.
Ca medic ce ajungeam pe meleagurile vasluiene în al doilea val, la jumătatea anilor 70 ai secolului trecut, rămân de neuitat pentru mine, ținuta și demnitatea acestor mari personalități care puseseră bazele sistemului medical vasluian modern, între care și dr Neculai Bârlădeanu alături de neuitații doctori; Constantin Voinescu, Vasile Sepeniuc, Gheorghe Balcu, Maria Mardare, Teodor Zavate, Maria Balan, Maria Strugaru, Elena Petrea, Mihai Nichifor, Ion Buzdugan și atâția alții, adevărați mentori pentru noi, pentru că veneau cu experiența anilor în care problemele medicale, dar mai ales cele de sănătate publică, erau de o gravitate greu de imaginat astăzi, când o viroză, care nu a făcut mai mult rău decât alte viroze, a ajuns să paralizeze o planetă.
Iată de ce, doctorul Neculai Bârlădeanu, a ținut cu tot dinadinsul ca aceste realități ale timpului să rămână în memoria posterității prin monografia evocată mai sus. Pleacă dintre noi totuși, cu un vis neîmplinit și anume acela de a nu fi redat adevărata identitate istorică a Spitalului Județean Vaslui prin conferirea numelui ctitorului primului așezământ medical vasluian ”Dimitrie Drăghici”, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea așezămintelor spitalicești din România deși s-au făcut demersurile necesare încă de la lansarea primei ediții a monografiei.
Sperăm și noi, așa cum spera și domnia sa, că acest act de justiție istorică și identitară până la urmă, să se întâmple. Mai mult, cred totuși că acestei mari personalități ai medicinei vasluiene, de la care ne luăm rămas bun astăzi, în calitatea sa de ctitor al sistemului medico-sanitar vasluian, i s-ar cuveni o efigie sau un basorelief pe una din ctitoriile sale, clădirea Spitalului Județean de exemplu, în semn de pioasă aducere aminte pentru că așa cum spunea Emile Littre ”Știința medicinei dacă nu vrea să coboare la rang de meșteșug trebuie să se ocupe de istoria sa”, iar dr Neculai Bârlădeanu este deja o istorie frumoasă.
Acum, la ceas de despărțire să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-l răsplătească în lumea drepților pe măsura marilor sale fapte pentru ocrotirea sănătății, domeniu atât de apropiat ființei umane și să-l odihnească în pace în Împărăția Lui.
Valeriu Lupu – doctor în științe medicale
SINCERE CONDOLEANȚE FAMILIEI ÎNDOLIATE!!
101Sorin Catana, Mihaela Ilie şi alţi 99
31 comentarii
5 distribuiri
Îmi place
Comentează
Distribuie
