Divinizat de rockerii din intreaga tara, cu o voce care n-a mai fost egalata din 1980 incoace, nonconformist, rebel (dar foarte prietenos), omul spectacolului rock total, zeul neincoronat al scenei, simbolul pret de 40 de ani al trupei Iris, Cristi Minculescu a fost si ramane cel mai iubit si aclamat solist vocal al ultimelor patru decenii. Cand intra pe scena, Minculescu poate nici sa nu mai cante. E suficienta prezenta sa acolo. Un singur semn, si valurile de infocati ai muzicii rock ii canta piesele. E Iris, e Minculescu, e chintesenta muzicii rock romanesti! “Buna seara, prieteeeni!”
Dupa aproape 40 de ani de cantari si dicuri inregistrate, dupa sute de concerte in fata unui public care s-a succedat de-a lungul catorva generatii si dupa zeci si zeci de turnee cu tara batuta-n lung si-n lat (la un moment dat a cantat pana si in comuna Pui, judetul Hunedoara!), s-a ajuns pana acolo incat, astazi, asa cum spuneam, in electrizantele sale aparitii, Minculescu nici n-apuca sa inceapa o piesa, ca o continua publicul singur pana la final. S-a nascut pentru asta, este un fenomen si tinde sa devina o adevarata legenda inca din timpul vietii!
A venit pe lume la 9 ianuarie 1959, in Pitesti, desi toata lumea il stie oltean get-beget si sustinator infocat al Universitatii Craiova. Tatal, inginer constructor, nascut in zona Slatinei, prin specificul meseriei, a trebuit sa se mute cu serviciul de colo-colo si de aceea s-a nascut Cristi la Pitesti! Cel mai mult au locuit insa la Craiova, vreo 14 ani, de unde este si mama sa.
Tot acolo a copilarit Cristi, intr-o armonie cu totul speciala cu bunica sa din partea mamei, impreuna cu care mergeau la meciurile „Universitatii”, supraveghea iarna coptul cozonacilor, si pe care o umplea de griji, atunci cand pleca de acasa doua-trei zile la pescuit sau cand spargea cu mingea geamurile vecinilor.
Dupa liceu, ambitios cum sunt oltenii, ca sa arate ca poate, a invatat si-a luat examenul de admitere la Facultatea de Constructii, cu medie mica, ce e drept, dar a luat! Avea insa sa renunte repede la ea, inca din anul I, fiindca destinul ii deschidea calea spre trupa cu care avea sa se identifice si sa-si parcurga drumul vietii: Iris.
Razboi in IRIS: "Minculescu isi bate joc de mana care l-a crescut si primit inapoi in Iris"
Asadar, era student la Hidrotehnica, canta deja la Harap Alb, mergea la concerte cu Phoenix, Sfinx, Rosu si Negru, insa pe cei de la Iris nu-i vazuse niciodata, stia insa de ei, deoarece observase pe strada tricouri cu numele trupei. Era in iarna anului 1980, cand basistul Anton Hasias l-a luat cu el cand s-a dus sa dea probe la Iris.
Era chiar de Sfantul Ioan, de ziua lui Nelu Dumitrescu, cand l-au pus sa cante ceva. A doua zi incepea repetitiile, iar pe 15 februarie a avut primul concert cu Iris. Ceea ce ii fusese destinat, se intamplase. De aici mai departe, orice fan Iris, Minculescu sau oricare iubitor de muzica rock cunosc traseul trupei si bogata discografie. De multa vreme Minculescu este un brand, o voce (desi n-ar studii de canto, de dictie, ci a cantat tot timpul cum i-a venit mai bine) care nu se stie cand va mai fi egalata in fenomenul rock romanesc.
Astazi, omul, artistul care arunca salile de concert in aer doar spunand „Buna seara, prieteni!”, implineste 59 de ani. Sa-i uram multa sanatate, bucurii langa cei dragi, ani buni si frumosi pe mai departe, sa ramana mereu „o voce” si in voce si sa bucure, asa cum a facut-o mereu, zecile de mii de spectatori veniti la concertele sale. La multi ani, Cristi Minculescu!
