Draga Adela,
Iata povestea mea. Am avut o relatie de 5 ani cu un tip de care m-am despartit desi inca mai tineam unul la celalalt. Am pus capat relatiei pentru ca ne-am dat seama ca nu ne dorim acelasi lucru. El visa la casatorie si familie, eu inca nu eram pregatita sa fac pasul asta. Asa ca am hotarat ca e mai bine pentru amandoi sa ne separam. De cand ne-am despartit, am inceput sa am aventuri cu diversi barbati pe care i-am cunoscut pe internet. Niciunul nu a insemnat pentru mine nimic. Doar partide de amor, fara sa mai vreau sa-i intalnesc si a doua oara. Am facut lucrurile astea sperand ca o sa trec mai usor peste despartirea de fostul.
Dupa un timp, insa (cred ca un an a trecut), l-am reintalnit, intr-un mall si am stabilit sa ne vedem a doua zi la o cafea, sa mai vorbim de noi, de vietile noastre dupa despartire. Tot discutand, ne-am dat seama ca inca ne mai iubim si ca poate am gresit ca ne-am despartit. Evident, nu i-am zis de aventurile mele dupa despartire. Ne-am mai intalnit de cateva ori si paream amandoi dispusi sa ne mai dam o sansa.
Dar intr-o zi, m-a sunat si mi-a zis ca aflase, de la niste prieteni carora ma confesasem in ultimele luni, de tot ceea ce facusem dupa ce ne-am despartit. Mi-a zis ca e dezgustat de mine si ca nu mai poate fi nimic intre noi niciodata. M-a jignit, m-a facut in toate felurile…Nu pot sa reproduc ce a zis, dar m-au durut enorm cuvintele lui. E clar ca nu o sa-i mai pot schimba parerea despre mine, iar acum imi e mie rusine fata de mine si de cum am procedat dupa despartire…Cum as putea sa trec peste toate astea?
Adela raspunde:
Draga mea,
In primul rand, tu esti aceea care trebuie sa te ierti pe tine, inainte de a astepta sa te ierte altcineva. Nu e usor, mai ales cand tu stii foarte bine ca ai gresit, si este si cineva important care sa-ti aminteasca de asta. Dar, stii cum se spune: ”a gresi e omenesc, a ierta e dumnezeiesc”. Pana si Iisus a spus, atunci cand oamenii doreau sa o omoare cu pietre pe Maria Magdalena, ca cine se stie ca nu are nici un pacat, sa arunce primul piatra. Si? A mai aruncat cineva vreo piatra? Nu. Pentru ca fiecare le stie pe ale lui.
Baiatul acesta care te-a facut sa te simti vinovata – nu zic ca n-ai fi, dar nu poti sa judeci pe nimeni, ca nu se stie niciodata – in realitate este foarte ranit. Daca s-a suparat atat de tare inseamna ca si-a dorit foarte mult sa fie cu tine, cum de fapt si-a dorit de la inceput. Da-i timp sa proceseze situatia, sa-si analizeze sufletul si poate ca nu e totul pierdut. Simultan, lucreaza cu tine pentru a te ierta pe tine insati: cu un psiholog, cu un preot, cu cine ai tu nevoie, astfel incat sa-ti gasesti linistea.
Nu stiu ce motive te-au impins pentru a te comporta asa, dar cu siguranta ca nu erai prea fericita. Totul e sa nu disperi si sa faci toate eforturile pentru a reveni pe linia de plutire. Cata vreme traiesti si esti sanatoasa, inseamna ca ai toate sansele sa reusesti.
