Un studiu apărut în ianuarie 2021 a dezvăluit informații despre mecanismele complexe și adaptive ale unui sistem de protecție utilizat de celulele sistemului imunitar împotriva virusurilor.
Oamenii de știință caută permanent să înțeleagă mai multe despre evoluția constantă a luptei dintre virusuri și gazdele pe care acestea caută să le infecteze. Se poate spune că organismele-gazdă și agenții patogeni se află într-o permanentă cursă pentru a-și exploata reciproc slăbiciunile. Sistemul imunitar este mereu în alertă pentru a implementa măsuri care să combată noile atacuri virale, însă un răspuns defensiv prea puternic poate avea efecte adverse, ducând la afectarea organismului și la boli auto-provocate ale țesuturilor.
Un studiu realizat de biologii de la Universitatea Din California – San Diego și publicat în jurnalul eLife a dezvăluit noi informații despre mecanismele complexe și adaptative ale unui sistem de protecție utilizat de celulele sistemului imunitar la mamifere.
O proteină acționeză ca senzor și capcană pentru agenții patogeni
Printr-o abordare multidisciplinară care a combinat bioinformatica, biochimia și virologia, oamenii de știință au descoperit funcții defensive surprinzătoare coordonate de o proteină numită NLRP1, care servește drept senzor pentru agenții patogeni invazivi.
Studiul a implicat virusuri din familia Picornaviridae, care generează proteaze, sau „foarfece” moleculare, care pot activa NLRP1. Aceste virusuri includ agenți patogeni umani, cum ar fi poliovirusul, Virusul Coxsackie (responsabil pentru boala gură-mână-picior) și rinovirusul (una dintre cele mai frecvente cauze ale răcelii obișnuite).
Analiza a relevat că NLRP1 a evoluat recent pentru a „simți” aceste proteaze virale printr-un tip de capcană, care declanșează un răspuns imunitar ca reacție la despicarea realizată de proteazele virale. Interesant este, spun cercetătorii, că NLRP1 a evoluat pentru a face acest lucru imitând siturile naturale pe care proteaza virală trebuie să le taie în mod normal pentru ca virusul să se replice, ceea ce face dificilă pentru virus să evite despicarea NLRP1, păstrându-și în același timp capacitatea de a supraviețui.
În acest studiu, oamenii de știință au încercat să arate că NLRP1 acționează pentru a atrage scindarea proteazei virale și declanșează un fel de alarmă sau capcană în organism. Acest lucru permite organismului-gazdă să evolueze spre modalități de a profita de acest clivaj constrâns din punct de vedere evolutiv.
