joi, 28 martie, 2024

Multi si-ar pierde mintile in locul lui! Acest batranel din Iasi cerseste la colt de strada si isi spune povestea plangand. Ultimele zile si le petrece stand cu mana intinsa

Distribuie:

Publicat:

Nea Eugen a prins cel de-al Doilea Razboi Mondial si foametea de atunci • Este un om greu încercat de viata, dar care a avut puterea sa depaseasca orice obstacol, chiar daca o parte din inima i-a ramas undeva în trecut, când si-a pierdut sotia si copiii • Batranul a venit de la Timisoara si de 30 de ani cerseste ca sa poata manca o bucata de paine

Batranul Eugen este omul inalt, uscat si cu riduri adanci, care sta de 30 de ani, zi de zi, pe calea ferata din cartierul Alexandru. Chiar daca pare un om extrem de serios, ne zâmbeste din primele momente, bucuros sa-si împartaseasca povestea de viata. Ne spune ca este nascut în 1932 si ca nu mai are nimic, apoi, imediat, izbucneste în lacrimi când vorbeste despre sotie si despre copiii pe care i-a pierdut.

Singurele momente din viata în care a fost pe deplin fericit au fost atunci când erau cu totii, el cu sotia si cei trei copii. Acum îsi alina batrânetea cu gândul la zilele fericite pe care le-a avut alaturi de familie.

"Eu am crescut in Timisoara, unde am intalnit-o pe sotia mea. Am fost de mici copii impreuna si am trait o frumoasa poveste de dragoste. Eu nu am muncit niciodata pentru ca nu am putut, in urma unui accident am ramas cu un handicap locomotor care nu m-a lasat niciodata sa muncesc. Doar sotia mea a muncit, eu am stat acasa si m-am ocupat de copii, de gospodarie, de tot ce era de facut intr-o familie", povesteste batranul.

Bucuria nu a durat prea mult

O raceala banala, cum parea la inceput, i-a curmat viata unuia dintre copii. "Baiatului meu îi placea sa mearga la pescuit si, probabil, intra în apa când se ducea acolo. Când s-a întors odata de la pescuit a racit puternic la coloana si nu a mai putut sa se miste de la jumatate în jos. Dupa trei luni a murit. Am facut tot ce era posibil sa îl salvam, dar nu am reusit", spune Eugen. A urmat o perioada de suferinta sfâsietoare, în care tatal mergea în fiecare zi la cimitir si statea acolo, de dimineata pâna seara. "Nu m-au mai lasat copiii sa ma duc, sufeream prea mult. Mi-au ascuns si pozele ca sa nu mai sufar când ma uit la ele", completeaza batrânul.

În 1960 i-a murit sotia si nu s-a mai recasatorit niciodata

Apoi, o alta durere imensa s-a abatut asupra lui. "În 1960 mi-a murit sotia, într-o secunda, din cauza inimii. Nu m-am mai recasatorit. Nu am vrut sa îmi fac copiii sa sufere. Ce am avut mai bun, mi-a luat Dumnezeu. Mai bine muream eu, sa traiasca ea. Nu mi-au placut niciodata oamenii care nu se sacrifica pentru familie. Eu nu aveam cum sa îmi uit sotia, care a fost atât de frumoasa si cu care am facut totul de la zero", explica nea Eugen.

Iubirea pentru sotie si copii l-a împiedicat sa se mai gândeasca sa îsi croiasca un viitor alaturi de o alta femeie. Si-a îndreptat toata atentia catre cei doi micuti cu care ramasese si a muncit neîncetat pentru a-i creste cum a putut mai bine. S-a hranit cu amintirea femeii care a ramas sfânta pentru el întreaga viata. Chiar si acum rememoreaza clipele când a cunoscut-o.

"Stateam amândoi pe aceeasi strada, la câteva case distanta. Eu treceam pe la ea pe la poarta în fiecare zi cu bicicleta si, la un moment dat, am început sa mergem amândoi la scoala, în fiecare dimineata. Am renuntat sa mai merg pe bicicleta, mergeam cu ea de coarne si stateam de vorba cu viitoarea mea sotie. A fost o femeie foarte frumoasa si ordonata", isi aminteste bunicul cu lacrimi in ochi.  

Viata l-a incercat mereu, pana a ramas singur

Dupa tragedia intamplata cu sotia lui, la 8 ani departare, viata l-a lovit din nou, de aceasta data cu mai multa putere. De cei doi copii care i-au ramas nu a mai putut sa se bucure mult timp pentru ca si acestia si-au pierdut viata intr-un teribil accident rutier. Astfel, batranul Eugen a hotarat sa plece din locul care ii provoca atata durere si sa se mute la Iasi. Casa in care a locuit i-a fost luata de parintii sotiei sale, iar el, de aceasta data, a ramas fara nimeni si nimic. Din cauza defectului fizic pe care-l are nu a reusit nici aici sa munceasca, iar singurul lucru pe care-l putea face ca sa supravietuiasca a fost sa cerseasca. In acest moment, batranul sta intr-o camera pe care o imparte cu un prieten de-al sau si este linistit. Toata lumea care trece pe langa el se opreste, ii ofera un banut si se bucura de cateva cuvinte spuse din inima de catre batranel.

"Asta mi-a fost dat sa mi se intample. Mi-e dor de sotie, de copii, de casa noastra, dar macar aici nu ma mai rascolesc amintirile. La 87 de ani ai mei inca sunt voios si sanatos si asta ma bucura", spune acesta. A primit toate loviturile vietii cu o tarie de care putini oameni dau dovada. Iar acum, la 87 de ani, se uita în urma si nu regreta nimic din ce a facut. Daca ar fi sa dea timpul înapoi si sa traiasca aceleasi drame, i-ar ramâne la fel de credincios aceleiasi femei pe care a iubit-o o viata si si-ar creste copiii tot singur, atat cat le-a fost dat sa traiasca.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img