Romania involueaza de la o zi la alta. Culmea, sub o guvernare denumita comod ”tehnocrata”, sustinuta politic intr-un fel sau altul de un partid istoric cu titulatura de ”liberal” in spate.
Cu un presedinte ”alt-fel” venit tot pe filiera ”liberala”. Ultima aberatie putin comentata in spatiul public dar care poate avea consecinte complexe: reintroducerea stagiului militar obligatoriu. Aberatia este la fel de periculos sustinuta de tot felul de ”reprezentanti” ai societatii civile ( Alexandru Cumpanasu, Presedintelui Coalitiei Nationale pentru Modernizarea (culmea!) Romaniei). Evident ca sustinatorii publici ai acestei aberatii aduc pe tapet argumente pline de patos care iti fac sa iti tremure intens pielea obrazului si te indeamna sa duci mana la inima si sa canti involuntar imnul de desteptare: interes national, iubirea de patrie, siguranta nationala, asigurarea supravietuirii noastre etc.
De ce nu are Romania nevoie de un astfel de serviciu militar obligatoriu in momentul de fata? De ce reintroducerea acestui stagiu militar inseamna un pas inapoi si nicidecum o evolutie demna de un stat modern si avansat?
Stagiul militar obligatoriu inseamna, in primul rand, resurse economice importante irosite intr-un proiect cu rezultate indoielnice. Vom cheltui bani importanti pentru a caza, hrani, inarma (evident cu pusti doar ca de submarine atomice nu va fi cazul), transporta si antrena (tras la tinta pe un deal) un numar impresionant de oameni. Aceste resurse ar trebui, mai degraba, redirectionate catre servicii publice vitale care ne pot creste speranta de viata (sanatate), capacitatea si sansele de angajare (educatia) sau care ne conecteaza mai bine cu lumea din jurul nostru (infrastructura).
In al doilea rand, acest serviciu militar obligatoriu, vrem nu vrem, inseamna un cost social important: delocalizarea unor oameni din sistemul economic care temporar vor trage cu pusca (arcul) la tinta pe un deal pentru a fi pregatiti in cazul in care o bomba atomica trasportata de o racheta supersonica ar ataca Romania. Dupa ce ca ei nu vor mai lucra (produce bunuri si servicii), statul vrea sa le asigure si salariul (il plateste angajatorul privat oare?) si o indemnizatie suplimentara raportata la salariul minim / mediu (de la guvern oare?).
In al treilea rand, in loc sa intarim armata de specialisti care sa asigure cooperarea sociala eficienta a Romaniei cu tarile din jur, unii dintre noi militeaza tot mai intens pentru o pozitie beligeranta si belicoasa. Romania este o economie de piata de cativa ani buni, chiar daca mai mult declarativ sau ”pe hartie”. Acest lucru inseamna schimburi de bunuri si nu razboi cu cei din jur. Inseamna competitivitate externa, inseamna sistem economic privat functional, inseamna industrii care se dezvolta si angajeaz ”armate” de oameni capabili sa ofere lumii lucruri de valoare. Chiar daca tu declari ca duci oamenii obligatoriu sa faca armata in loc sa produca bunuri si servicii in scopuri defensive, miscarea nu va scapa neobservata de cei din jurul tau care si asa sunt destul de crispati pe acest subiect. Inarmarea ta va atrage, implicit, inarmarea vecinilor tai si, circular, o si mai mare inarmare a ta ulterioara. E ca la barierele tarifare si netarifare in calea comertului international.
Urmatorul argument (unul decisiv zic eu) tine de gradul precar de inzestrare (prezent si viitor) al armatei romane. Nu vom avea multa vreme, fara o economie privata functionala, resursele publice pentru a achizitiona echipament de lupta de ultima generatie (submarine atomice, tancuri atomice, drone atomice, bombardiere atomice, pitici atomici etc.). Sa convoci acum milioane de oameni sa traga obligatoriu cu pusca (a se citi arcul) pe un deal e o aberatie imensa. Nu obtii nici un plus de securitate. Ce vom face cu aceasta masura. Vom avea milioane de oameni bine pregatiti sa traga cu o pusca ce bate sub 500m (cu eroare imensa) sau sa arunce cu o grenada defensiva (maxim 20m) care sa lupte contra unor rachete nucleare balistice ce vin de la mii de metri din cer sau de sub mare. Sa fim seriosi ca rad si curcile de noi.
As aduce in discutie si argumentul ca un stat modern coopereaza la nivel global. Adica lumea globala in care traim este o lume a tratatelor, o lume a negocierilor, a discutiilor. O lume care a inteles ce inseamna drama razboiului, ce inseamna moartea stupida pentru idealuri inexistente sau pentru capriciile unor politicieni incapabili sa accepte aceste valori.
Orice stat care intareste armata, care saraceste populatia pentru a aloca resurse pentru militarizare excesiva (chiar si pe motive de aparare sau securitate) sau un stat care pune pret pe cooperarea cu arma la purtator decat cooperarea voluntare si specializarea in productia de bunuri si servicii arata ca nu intelege sursa reala a prosperitatii, ca nu este interesat real de binele cetatenilor si ca pune mai presus interesele unor caste politice privilegiate care trebuie sa fie mai bine aparate de potentiale revolte (mai degraba din interior decat din exterior). Romania este o tara prea saraca si prea mult saracita de politicieni ca sa isi mai permita proiecte de ”modernizare” bazate pe arme si fapte de vitejie.
PS: Va invit in final sa dati un ochi si pe harta de mai sus sa vedeti ce tari aplica acest stagiu militar obligatoriu in prezent.
Articol preluat de pe cristianpaun.finantare.ro
