vineri, 29 martie, 2024

Povestea voluntarei Justina de la Barlad : “Eram mai fericită când împărțeam tot ce aveam cu ceilalți copii.” – FOTO

Distribuie:

Publicat:

 Justina Georgiana Motaș, barladeanca in varsta de 31 de ani, isi dedica majoritatea timpului sau liber pentru a ajuta familii si persoane aflate in impas . Aceasta a declarat pentru bzv.ro ca si-a descoperit pasiunea pentru voluntariat in luna septembrie a anului 2018, iar de atunci, toate piesele au inceput sa se potriveasca ca intr-un imens puzzle. Inimoasa barladeanca lucreaza la o multinationala si are in curs o lucrare de doctorat . Noi am cunoscut-o prin intermediul numeroasele activitati caritabile pe care le-a demarat si le-a dus la bun sfarsit reusind astfel sa sculpteze zambete sincere pe chipurile oamenilor greu incercati de viata . Visul Justinei pe termen lung este sa ajunga in Africa si sa intinda si acolo o mana de ajutor . Va invitam sa cititi mai jos intreaga poveste .

“ Sunt un om care se pregătește zilnic pentru a deveni un om mai bun. Întotdeauna putem să contribuim pentru a deveni o versiune mai bună a noastră, trebuie doar să ne stabilim cu atenție prioritățile. Consider că un strop de ploaie în deșert este mai apreciat decât lipsa ploii, chiar dacă de acel strop de apă se bucură doar un grăunte de nisip. Fiecare dintre noi e un grăunte de nisip însetat de abundență pe toate planurile. Uitându-ne spre cer, așteptând ploaia de oportunități, uitam să mai verificăm starea aproapelui. Aici intervine lupta mea, o luptă cu propria persoană. Încerc cu fiecare zi ce trece să îmblânzesc și să diminuez egoul, tinzând spre eradicarea lui, dacă universul îmi îngăduie.

M-am născut și am crescut la Bârlad. Încă de când eram copil am învățat de la mama câteva lucruri importante. Indiferent de cât de grea era situația noastră financiară, dacă cineva îi bătea la ușă să îi ceară ajutor, ea făcea imposibilul posibil și împărțea tot ce avea prin casă cu acei oameni. Nu a durat mult până să înțeleg cât de frumos este să ai un nucleu uman și altruist în preajmă. Mama iubește viața, iar asta înseamnă de la plante, animale și mediul înconjurator până la oameni indiferent de vârstă, clasă socială, culoare politică, religie, etnie și așa mai departe. Am exersat altruismul de la o vârstă fragedă. Nu am avut niciodată probleme dacă trebuia să împrumut sau chiar dăruiesc hainele, jucăriile și tot ce aveam eu de mâncare. Eram mai fericită când împărțeam tot ce aveam cu ceilalți copii.

Pasiunea mea pentru omenie și pentru voluntariat a existat dintotdeauna, doar că nu aveam curajul și încrederea necesară să mă expun și să cer ajutor oamenilor ca împreună să facem un efort colectiv și să ajutăm familiile aflate în dificultate. În Septembrie 2018 am prins curaj și am alunecat atât de natural în tot procesul , am primit atât de mult sprijin, iar piesele din puzzle care lipseau, au apărut ca prin minune. Tot atunci am început să cunosc oameni minunați și foarte compatibili cu principiile după care funcționez eu ca om.

Am început timid și cu obiective micuțe și realistice, dar ulterior provocările pe care le întâlneam erau tot mai mari. Am avut încredere în intuiția mea, încredere în Dumnezeu și în univers. De fiecare dată când mă aflu în impas, știu că trebuie să las universul să planifice evenimentele, iar el nu a eșuat niciodată. Nu pot face eu mult, însă prefer să fiu picătura de ploaie din desert. Cel mai mult mă bucur atunci când aud și văd cum prietenii mei prind curaj și încep să facă tot felul de acte de caritate, cu multă compasiune. Până acum, împreună cu oamenii care au crezut în mine și care m-au sprijin enorm, am reușit să sprijinim familii din județul Iași, județul Vaslui și am avut și un caz mai complicat la Corușu, Cluj. Eu îmi doresc pe viitor să ridicam barierele din ce în ce mai mult și să găsesc oameni care să se implice în cazuri din toată țara, și nu numai. Poate și mai departe. Sper ca într-o zi să ajungem și în Africa. Nimic nu este mai frumos decât să poți să oferi timp, energie și ajutor unui om indiferent de locul în care se află, de religie, cultură, apartenență politică, și așa mai departe.

Pe lângă voluntariat, mai iubesc poezia, călătoriile și ingineria. În anul 2018 am reușit să public primul volum de poezii, însă nu am dispus de timpul necesar ca să pregătesc și lansarea. Oricum, cărțile nu suferă de foame și frig, oamenii, da. Sunt un om destul de ocupat în general. Oscilez între un loc de muncă cu normă întreagă într-una dintre multinaționalele de la noi din țară, un doctorat în curs și activitățile dragi sufletului meu. Ceea ce am putut să observ din propria experiența, este faptul că se poate. Se poate să te implici în comunitate câtuși de puțin indiferent de cât de încărcată este agenda. Iar comunitatea care are nevoie de ajutor este pretutindeni pe unde te deplasezi. Trebuie doar să observam, să ne uitam puțin în jurul nostru. Câteodată este apreciată și binevenită chiar și o îmbrățișare însoțită de un zâmbet, sau câteva minute de dialog, puțin timp din viața ta oferit unui om oarecare. Mai mult decât atât, chiar și faptul de a te purta frumos și de a fi politicos cu oamenii pe care îi întâlnești, este în esența un bine. “ declara Justina Georgiana Motaș pentru bzv.ro

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img