In timp ce PNL viseaza cai verzi pe pereti si, in acelasi timp, dezinformeaza sistematic opinia publica, iar USR si PLUS se zbat in durerile facerii, exista semnale din ce in ce mai consistente ca PSD se poate rupe sub propria greutate. Pana una alta, o prima certitudine este pierderea majortatii in Camera Deputatilor. Daca analizam realitatea statica, partidul aflat la guvernare, in alianta cu ALDE, mai are posibilitatea sa-si treaca legile, inclusiv cele organice, daca se opinteste, si poate completa dintii lipsa ai Guvernului printr-o restructurare facuta in Parlament. S-ar putea sa fie insa ultimele semnale ale unei puteri reale in plan legislativ. Cum-necum, s-a declansat o hemoragie periculoasa in PSD, care poate avea urmari fatale.
PSD este singurul partid din istoria Romaniei si, probabil, din istoria lumii, care a schimbat intr-un interval atat de scurt doi prim-ministri, pe unul dintre acestia reusind sa-l dizloce doar printr-o motiune de cenzura orchestrata de majoritate impotriva propriului Guvern. Ultimii trei prim-ministri PSD, dintre care unul a fost si presedinte al partidului, au creat o alternativa la PSD, partidul Pro Romania, condus de Victor Ponta, o formatiune extrem de activa si, in ultima vreme, inovativa, care loveste la temelia PSD, cu o forta mai mare decat a reusit pana in prezent sa o faca opozitia.
Mihai Tudose nu pleaca la Pro Romania de unul singur. Un alai de pesedisti, care au constituit camarila sa politica, il urmeaza rand pe rand. Ca sa nu mai vorbim de organizatia PSD Braila si de parlamentarii promovati din respectivul judet. Sorin Grindeanu, primul premier PSD de dupa ultimele alegeri parlamentare, care beneficiaza de o sinecura oferta de Liviu Dragnea si sustinuta din umbra de catre servicii, infirma din varful buzelor ca ar fi decis sa treaca cu arme si bagaje si cu sustinatorii sai din Timis in tabara lui Victor Ponta. Dar o va face. Pentru ca va raspunde ordinului pe unitate. Dronele sistemului au fost convocate. Si vor raspunde ca de fiecare data chemarii. Cei trei fosti premieri au fost sustinuti fiecare in parte de-a lungul carierei lor de SIE sau de SRI. In echipa acestora sunt alte drone mai mici, care si ele se pregatesc de lupta.
Intr-un timp record, conducerea centrala PSD a scapat din mana cateva centre importante de putere, care, in mod traditional, in campania electorala au functionat ca fiefuri puternice, ca motoare de promovare a PSD si de adjudecare a succesului in alegeri. Cel mai important dintre acestea este Bucurestiul. Niciodata in istorie, pana la ultimele alegeri locale si parlamentare, nu s-a intamplat ca PSD sa aiba un primar general, sa detina majoritatea in Consiliul Municipal, sa aiba primari in toate sectoarele Capitalei, sa aiba toate majoritatile in aceste consilii si, in acelasi timp, sa detina majoritatea parlamentara si guvernarea. A fost o sansa fara precedent si care probabil nu se va mai repeta niciodata.
Dupa cum se stie, Bucurestiul, in plan electoral, face muzica. Succesul fara precedent pe care l-a obtinut PSD la ultimele alegeri locale si parlamentare se datoreaza mare masura victoriei categorice obtinute in Capitala. Timp de opt ani, PSD ar fi putut schimba literalmente fata Capitalei. Avea tot ce trebuie. Un primar tanar si dinamic ca politician, primari de sector alesi si sustinuti fara probleme de catre cetatenii Capitalei, o masinarie impecabila de vot la nivelul Primariei Generale si a primariilor de sector, un Guvern care ar fi putut adopta decizii, care sa poata schimba in bine viata locuitorilor Capitalei si un Parlament in care ar fi putut fi adoptate actele normative necesare. O simpla rivalitate prost gestionata si dintr-o parte si din alta intre doi poli de putere, Liviu Dragnea, in calitate de presedinte al unui partid care a obtinut o victorie istorica, si Gabriela Firea, avand in spate cel mai numeros vot al romanilor dupa cel obtinut de presedintele in exercitiu. Cutremurul din organizatia PSD Bucuresti pune capat unora dintre sperantele locuitorilor Capitalei si nu are cum sa nu divida electoratul chiar in acest an, in care vor avea loc doua runde importante de alegeri. In aceste conditii, devine problematica obtinerea unui nou mandat de catre Gabriela Firea si nici primarii de sector nu mai pot avea certitudinea continuitatii. Este literalmente un autogol, pe care si l-a administrat PSD, iar consecintele la nivel national nu vor intarzia sa apara, fie si numai daca ne gandim ca un singur sector din Bucuresti valoreaza politic vorbind cat doua judete ale Romaniei.
Al doilea judet cu probleme este Ilfovul. Dupa Bucuresti, al doilea fief ca importanta. In Ilfov, in general puterea a fost impartita intre PSD si PNL. Astazi, ponderea PSD este semnificativ mai mare. Numai ca pesedistii din Ilfov sunt si ei rupti intre doua partide. Partida Dragnea si partida anti-Dragnea. Sustinatorii din Ilfov ai Gabrielei Firea sunt numerosi, puternici si cu o influenta considerabila in Parlamentul Romaniei. Dar tot acolo, in Ilfov, are si Ponta fanii lui.
Braila este pierduta in mare masura ca o consecinta a influentei pe care o are acolo Mihai Tudose. La fel se intampla si in Dambovita, care a fost in mod traditional un fief PSD, condus cu abilitate si fermitate de Adrian Tutuianu, exmatriculat recent din acest partid in urma unor neintelegeri cu Liviu Dragnea si trecut cu arme si bagaje in tabara lui Vicor Ponta. E clar ca multe dintre voturile dambovitenilor ii vor lipsi PSD-ului in urmatoarele runde de alegeri. Daca pleaca si Grindeanu la Pro Romania, PSD pierde si ce i-a mai ramas activ din organizatia de Timis.
Ne oprim aici cu aceasta sumara radiografie a starii electorale din perspectiva unui proces care poate marca inceputul dezintegrarii PSD. Lui Codrin Stefanescu, devenit secretar general al partidului in plina furtuna, intr-o furtuna interna fara precedent, ii revine o misiunea grea. Daca nu cumva imposibila. Cum va strange Codrin Stefanescu randurile intr-un PSD care este realmente, cel putin in unele organizatii, in proces de dezintegrare? In cat timp pot fi refacute si mobilizate organizatiile lovite de tsunami?
In trecere, voi pune in discutie un fenomen aparent ciudat, dar care are legatura organica cu intreg contextul pe care l-am semnalat mai sus. Prin rolul jucat in istoria recenta, PSD a ramas ancorat de cateva dintre personalitatile care i-au dat directie in ultimii aproape 30 de ani. Cum ar fi de pilda Ion Iliescu. Sau cum ar fi Adrian Nasastase. Sunt personalitati extrem de respectate in partid si care, informal, reprezinta centre importante de influenta. Acestia au adepti, fani, admiratori, sustinatori si protejati in structurile centrale si locale ale partidului. Din nefericire, Liviu Dragnea nu a stiut sa-si apropie asemenea personalitati, din care eu nu am citat decat doua, si sa utilizeze influenta lor pentru consolidarea fortei electorale a PSD. In acest context, pierderea Corinei Cretu si mai ales trecerea acesteia cu arme si bagaje in tabara Pro Romania, condusa de Victor Ponta , care este cel mai dur adversar din frontul Stangii al lui Liviu Dragnea, nu va fi deloc de bun augur pentru alegerile europarlamentare care urmeaza. Chiar daca, in calitate de comisar european, Corina Cretu a intrat intr-o coliziune cu Guvernul – sau, pentru a extinde aceaasta logica, chiar daca Gabriela Firea a intrat intr-o coliziune cu Liviu Dragnea – acesti vectori politici si in acelasi timp vectori de opinie nu trebuiau sub nicio forma indepartati de PSD. Pierderea Corinei Cretu inseamna nu numai pierderea unui brand, ci si a influentei pe care principalul ei sponsor moral, Ion Iliescu o poate exercita in aceasta campanie electorala. O campanie in care, repet, dupa cum se prefigureaza, nu sunt sub nicio forma utizate experienta si expertiza lui Adrian Nastase.
Sa adaugam la toate consideratiile de mai sus si inevitabila uzura, de care sufera orice partid aflat la guvernare. Un partid care a promis si de la care se asteptau performante mult mai mari decat cele pe care le putem consemna acum. In acest an de doua ori electoral, este exclus ca populatia sa nu observe ca intram in luna februarie, fara a avea un buget. Si fara ca Guvernul sau majoriattea parlamentara sa fie capabile sa explice cum este posibil acest lucru. Inevitabil,
populatia este silita sa crediteze teoriile conform carora Executivul ar fi facut cheltuieli nesabuite, pe care nu le poate acoperi prin venituri. Absenta bugetului afecteaza nenumarati jucatori economici, dar si importanti jucatori politici. Cum sunt primarii, unii aflati in razboi deschis cu Guvernul, altii organizati pe picior in aparatori ai acestuia.
Era vorba ca intreg programul social initiat de PSD si salutat de cea mai mare parte a populatiei sa fie sustinut financiar de un amplu program economic generator de valoare adaugata, de crestere economica solida, iar motorul acestei cresteri, asa cum s-a angajat PSD in urma cu trei ani, urma sa fie faimosul Fond Suveran de Dezvoltare. Cum si de catre cine a fost conceput acest proiect ambitios? De ce nu functioneaza? De ce opinia publica nu stie pana in acest moment cum e gandit acest fond suveran? In absenta lui, care este motorul de dezvoltare accelerata a Romaniei?
Aceste mari erori politice si economice, lipsa unei orientari clare tactice si stategice pot alimenta un fenomen extrem de periculos intr-un an dublu electoral cum este 2019. Si anume pot genera, intr-o oarecare masura, o dezintegrare a partidului si acel fenomen pe care l-am definit drept o ipotetica rupere a PSD sub propria greutate.
