Nalba se mai numește în popor cașul-popii sau bănuți. Cașul-popii cu frunze mici crește pe lângă garduri, margini de drum sau ziduri vechi, în imediata apropiere a unei localități sau a unei așezări omenești. Cașul-popii cu frunze mari (Malva grandiflora) este în general cunoscut sub numele de nalbă, eventual nalbă albă sau nalbă de câmp.
Frunzele sunt rotunde, lobate şi fin dinţate, în timp ce florile sunt aşezate în spatele frunzelor şi au petale alb-roz. Fructele se prezintă ca nişte capsule turtite, în formă de disc.
Întreaga plantă conţine mucilagii, cantităţi mici de tanin, lipide, fitosteroli, sunstanţe minerale – în special săruri de calciu şi sodiu, în timp ce frunzele sunt bogate în vitamina C şi provitamina A, conform „Ghidului plantelor medicinal şi aromatice“, coordonat de farmacologul dr. Ovidiu Bojor.
Planta care ușurează expectorația
Se pune linguriță de plantă la macerat într-un sfert de litru de apă rece peste noapte. Dimineața se încălzește ușor. Nalba s-a dovedit extrem de benefică consumată mai ales sub formă de ceai, pentru următoarele afecțiuni:
Inflamații ale mucoaselor interne
Inflamații ale cavității bucale
Gastrită
Ulcer gastric, ulcer intestinal
Inflamații ale vezicii urinare
Inflamații
Nalba se poate consuma și sub formă de supă, preparată din frunzele plantei, amestecată cu orz. Se lasă orzul la fiert, iar după ce s-a răcit, se adaugă și frunzele de nalbă tocate.
Calmează mucoasele iritate
Datorită substanţelor pe care le conţine, planta are acţiune emolientă, uşurând expectoraţia. Extern, acţionează benefic ca emolient în iritaţiile mucoaselor bucale, oculare, vaginale şi rectale. Se recomandă în faza a doua a bronşitelor, precum şi în bronşita cronică.
