Regizorul Lucian Pintilie se afla in stare grava la Spitalul Elias din Capitala, conform informatiilor observator.tv. Cineastul roman, in varsta de 84 de ani, se afla internat la sectia de Terapie Intensiva a spitalului si, potrivit sursei citate, medicii lupta pentru a-l tine in viata.
___________________
Unul dintre cei mai buni regizori de teatru si film de la noi (dupa unii chiar cel mai bun), Lucian Pintilie este cel care a bulversat intreg aparatul de stat comunist si a dat fiori reci responsabililor cu cenzura prin filmele si montarile sale. Atat de mari controverse a provocat cu asta, incat a fost invitat de regimul comunist sa emigreze. Lucru care nu i-a picat deloc rau, avand in vedere faima internationala pe care o dobandea cu fiecare punere in scena la teatrele sau salile de opera din Franta, SUA, Italia, etc.
Ba mai mult, daca acum patru decenii si jumatate filmul „Reconstituirea” (votat ca cel mai bun film romanesc) punea pe jar conducerea comunista din Romania si scandaliza prin finalul sau, cand o filmare cu caracter propagandistic se transforma in crima („Vuicaaa, te doare, ba?” „Da, ba, ma doare! Ma doare-n cur…”), in schimb, America n-a avut niciodata „constipatii” cinematografice.
De aceea, la sfarsitul lui februarie 2012, Musem of Modern Art din New York a gazduit prima retrospectiva integrala in Statele Unite a regizorului Lucian Pintilie, americanii avand pentru prima oara ocazia de-a viziona cinematografia completa a celui care, alaturi de Liviu Ciulei, a schimbat incremenirea in proiect (comunist) a filmului romanesc in cea de-a doua parte a anilor 60.
S-a nascut la 9 noiembrie 1933, in Tarutina, Basarabia de Sud, azi in Ucraina, si-a absolvit IATC-ul, punand in scena, ca lucrare de diploma, piesa „Amphitrion” de Plaut. Din 1958, incepe sa monteze pe diferite scene bucurestene, in special la Teatrul Bulandara, o serie de spectacole de exceptie: „Copiii soarelui”, „Cezar si Cleopatra”, „Livada cu visini”, „D’ale carnavalului”, cu acesta din urma facandu-se cunoscut in mediile teatrale internationale.
In 1964, debuteaza in cinematografie ca asistent de regie al lui Victor Iliu la Comoara din vadul vechi, urmand ca, in 1965, sa regizeze primul sau film Duminica la oara 6, film care obtine premii la Festivalul de la Mamaia, Mar del Plata si Acapulco. Urmeaza apoi, in primavara lui 1969, capodopera sa si a cinematografiei romanesti: Reconstituirea. S-a scris si s-a dezbatut enorm pe marginea acstui film, mai ales ca a fost retras de pe ecrane la cateva saptamani de la premiera.
In 1972, monteaza pe scena Teatrului Bulandra „Revizorul” de Gogol, piesa care, iarasi, este interzisa dupa numai trei spectacole. Atunci i se face propunerea de a lucra in strainatate. Astfel, in 1973, realizeaza pentru Televiziunea Iugoslava Salonul nr. 6, film distins la Cannes, in 1978, cu Premiul Oficiului Catolic International. Stabilit la Paris, intre 1974 si 1990, Pintilie monteaza pe marile scene ale lumii o serie de spectacole exceptionale de teatru si opera, care-i aduc o incredibila faima internationala.
Revine in tara la inceputul anului 1980 pentru D’ale carnavalului, devenit mai apoi De ce trag clopotele, Mitica?, numai ca filmul este sabotat si oprit inca inainte de a aparea pe marile ecrane. Este scos din Arhiva Nationala de Filme, la sfarsitul anului 1990, si are un succes fulminant. Regizorul insusi revine in tara, dupa 1990, si devine directorul Studioului de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii.
Regizeaza apoi filmele Balanta (1992), O vara de neuitat (1994), Prea tarziu (1995), Terminus paradis (1998), bine primite de critica si public la festivalurile de la Cannes si Venetia. Urmeaza peliculele Dupa-amiaza unui tortionar (2001), Niki Ardelean, colonel in rezerva (2003) si Tertium non datur (2006). A publicat volumele „Patru scenarii”, „Bric-a-brac”, „Pompa cu morfina”, „Capul de zimbru” si-a fost distins cu Premiul Gopo pentru intreaga opera (2007), singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat in Romania.
