Ca orice dictator grandoman, obsedat de cultul personalitatii, Nicolae Ceausescu s-a inconjurat treptat de lucruri marete. Asa ca atunci cand ilustrul conducator si-a dorit o casa, poporul i-a daruit una spatioasa si primitoare.
Pe langa multe alte destinatii de vacanta, respectiv vile de protocol in fiecare judet. Iar cand cel mai iubit fiu al umanitatii a cerut o masina, principalii producatori autohtoni au dat tot ce aveau mai bun. De exemplu, Dacia a asamblat modelul Renault 20 in atelierele IATSA Stefanesti, rebotezandu-l 2000. Se pare ca Nicolae Ceausescu n-a fost incantat de aceasta masina, fiind mult prea mica si prea putin opulenta pentru gusturile lui. Si e de inteles, tinand cont ca spre sfarsitul anilor `60, respectiv inceputul anilor `70, acesta era transportat intr-una dintre cele mai luxoase limuzine ale perioadei – un Mercedes-Benz 600 Pullman Landaulette.
Masina preferata a lui Ceausescu a fost insa limuzina ARO, construita in patru exemplare (unele surse spun ca ar fi fost chiar sase). Primele doua modele denumite 304 au fost produse in 1977-1978 si aveau grila cromata si faruri simple, ovale. Sapte ani mai tarziu, in 1985-1986 au mai fost construite alte doua exemplare, denumite 306, care au beneficiat de o serie de actualizari de natura estetica.
Partea frontala avea faruri duble de forma rectangulara, iar blocurile optice posterioare erau preluate de la Oltcit Club – modificare adoptata ulterior si modelele ARO de serie. Restilizarea a vizat si interiorul, unde a fost montata o plansa de bord proeminenta, inspirata de cea a modelelor Dacia 1310. Toate aceste exemplare erau vopsite in nuanta bleu 616 si aveau numeroase detalii exterioare cromate: calandru si suportii farurilor, barele parasoc, protectiile de la baza portierelor, balamalele capotei, ramele geamurilor si bara transversala de pe plafon. Se pare ca modelul 304 a fost produs si intr-o versiune decapotabila, care nu a fost folosita insa de Ceausescu pentru ca nu oferea suficienta siguranta.
Caroseria modelelor ARO 304/306 avea o arhitectura cu patru portiere – cele din spate fiind realizate artizanal pe baza celor frontale, iar geamurile acestora erau fixe. Ampatamentul era alungit semnificativ comparativ cu seria 243/244, iar plafonul a fost inaltat pentru a permite un acces imbunatatit si mai mult spatiu interior. Pielea de culoare maro-coniac imbraca intreg habitaclul – bord, fete de usi, scaune, bancheta si strapontine. Acestea din urma erau montate pe lateralele portbagajului si erau ocupate de garzile de corp ai presedintelui. Podeaua a fost acoperita complet cu o mocheta groasa, iar usile spate incorporau suporti care acopereau treptele de acces.
