Ale lui Dumnezeu sunt cerul si pamantul si muntii cei de aur si pietrele scumpe. El n-are nevoie de lucrurile noastre, ca zice Proorocul David: „Domnul meu esti Tu, ca bunatatile mele nu-ti trebuiesc”. El se uita la inima. Sa dam cu parere de rau ca n-am facut mai mult bine, ca n-am dat mai mult. Aceea e milostenia cea mai primita la Dumnezeu.
De aceea, cand faceti praznic, spune Mantuitorul, nu chemati la praznicul vostru pe bogati sau neamurile. Am pregatit, am taiat un porc, am taiat curcanii, am facut placinte, am facut paine, am pregatit bauturi. Nu chema neamurile, nici pe cei bogati, ca nu cumva facand si ei vreun praznic sa te cheme inapoi, ca ti-ai luat plata pe lumea asta. Cheama pe saraci si pe straini.
Iaca aici platesc oameni praznic (pomenire) de prin toata tara. Exact dupa Evanghelie pot sa faca praznic. Unii dintre ei nici nu mai vin pe la praznic. Si omul trimite: „Parinte, sa faci un praznic”. Trimite pomelnicul lui pentru cei morti. Da, aici e drept dupa Evanghelie. Ca nu vin neamurile lui, aici vin oameni straini.
